Coffeeology

Coffee it’s really rather lovely! Like a cuddle from a kitten whilst sitting in front of a roaring log fire on a cold winter night. Or like the comfort of good friends, good books and well spent summer days. Or not. It’s up to you, really.

Coffee it’s not a drink, it’s a hug.

Cafea. Puțin zahăr. Mult lapte. Simplă. Praf de coffeta, rar. Frappe. Cafea fierbinte la ibric. Spumă din prima cană turnată. Filtrul de la birou, bolborosind dimineață. Abur fierbinte de cafea perfect pentru miros ud de ploaie. Nes. Tiramisu. Sacii de boabe crude. Culorile cafelei prăjite. Râșnițele imense din magazinele de cafea. Săculeții de in, plini cu boabe. Borcanele mele de cafea boabe pe care nu le macin niciodată ci doar le adulmec în răstimpuri. Râșnița de acum 20 ani a lu’ maman pe care o scoteam din priză ca să o scutur de cafeaua proaspăt măcinată de frică să nu pornească brusc cuțitele. Cănile de nes frecat cu zahăr și o linguriță de apa până devenea auriu. Borcanele de plastic, transparente,  cu etichete de cicoare, de la Ina. Cafeaua de la magazinul din colț. Paharul imens de Starbucks băut acum mulți ani în prima mea dimineață în Cluj. Pofta de gustul cafelei. Ibricul fierbinte de exact o cană pe care mi-l aducea maman pe pervaz, dimineața la 7. Cafeaua pe care mi-o faci tu. Și cum deschid ochii să te văd cum împingi aburul spre mine ca-n reclame, să mă trezesc. Colecția mea de căni. Colecția de lingurițe cu coadă lungă. Colecția de șervețele coffee themed. Blogul meu.

Coffee is my language. Espresso yourself. Better latte than never. Take life one cup at a time. Lizu.ro is my life, one cup at a time. So many blends, so little time. Take time to smell the coffee. Deja Brew: the feeling you’ve had this coffee before. All the time is coffee time.

“Nu ai nici o poză cu mine în toată casa!”

Îmi învăț noile anotimpuri din drumul spre noua casă. Știu unde-s bălți când plouă, unde stau tolănite pisicile dupamiaza și cum miroase cartierul a tei în floare de ceva timp. Știu că dimineața trebuie să mă protejez de draperii groase și colorate și seara deschid geamurile larg. Știu că furtunile se aud genial, Dunărea dă stare de mal de mare și am acoperișul prea abrupt ca să pot lăsa geamul mansardei deschis. Știu că aprozarul îmi păstrează întotdeauna un grep roz, magazinul cu mâncare de pisici e scump și fiecare grădină e păzită de un câine de rasă.

Mă simt atât de bine aici încât știu că n-am să stau mult. Și-am să plec departe. Mai departe decât de-o casă pe care am urât-o și-n care îmi propusesem să trăiesc toată viața. Ce mod ciudat are viața de a ne învârti până ne uităm direcția, poziția și ambiția. Și când, totuși, ne încăpățânam să ne-o menținem și urmăm, ne-arată brusc sau ne aruncă într-o situație ironică și dulce amăruie cât să își bată joc de-un țel mai vechi sau o dorință de împlinire egoistă.

eh.

N-am timp, n-am timp, n-am timp și totuși refuz să mă grăbesc. O vară mult prea scurtă și perfectă. Un dor de mare, dor de munte, dor de tine. O viață cât trei zile-ngramadite într-un pod și-o fericire cât un cont de flickr plin de poze în care te forțezi să te imaginezi. Mi-e somn. Un ghiveci cu frunze ronțăite de pisici, un pahar de șpriț cu clinchet de cuburi, o pată de vin roșu pe covor pufos, o sticlă de parfum pusă la frigider, un borcan cu mărgele colorate și-un mănunchi de andrele lungi.

Acasă.

Cu tine.

And who are you, the proud lord said

that I must bow so low?
Only a cat of a different coat,
that’s all the truth I know.
In a coat of gold or a coat of red,
a lion still has claws,
And mine are long and sharp, my lord,
as long and sharp as yours.

Beau cafele calde diluate în lapte și pășesc în ritmul pisicilor mele. Un episod din GoT cât tot sezonul. Halfman! Halfman! Shush. Spoiler.

Trăiesc într-o lume în care Continue reading

Iti chem eu un taxi…

Hai, ia un taxi și vino aproape… citește un ziar, mai scrie-mi o carte…

Dacă asculți două seri la rând muzică folk ți se regenerează fiecare colț romantic, fiecare gând de drumeție și toată natura și dragostea pe care le ai în tine. Și doar pe acorduri de chitară. Te visezi întins pe iarbă, cu ochii mijiți de soare și buzele ocupate de sărutat, inima bătând mai tare și viața părând cu mult mai ușoară.

Am stat în primul rând la Baladele Dunării, Festivalul Național Studențesc de Folk. Și încă mai fredonez melodia căștigătoarei trofelului. Adela Mihaela Țițescu. Felicitări. Și locului 1 de la secțiunea grup: Moldavian Folk. Mi-au plăcut tare. Și pe ei i-am găsit pe net. Dar Grupul Zori Zări, Ioana și Leo parcă… nu i-am găsit nicăieri și vai cât de faini au fost.

Așa că lenevesc duminica asta, fredonând folk, mângâind pisici torcânde, sorbind cafele calde și iubind puțin mai tare…

LE: Trupa Zări :)  via DespreEl

The quiet things that no one ever knows

N-am timp, n-am energie și nu mai am răbdare.
Vreau o vacanță, un îndemn și-o certitudine.
Nu-mi trebuie morală, competiție sau zgomot de fundal. Și nici măcar o impunere.
Merg prea puțin, vorbesc prea puțin și scriu prea puțin.
Musai e nevoie de bani, o rochie și o poză împreună.

Dragostea doare. Tare. Dar nimeni niciodată n-a creat nimic dintr-o dragoste împlinită. Și fericită.

Ambiția crește cu fiecare piedică, avântul cu fiecare obstacol de sărit și rotițele se învârt mai repede când apar probleme ce vor soluționare.

Planurile sunt frumoase, vara la început și timp pentru nimic.

Stop it, I have a girlfriend!
So do I… from time to time…

A quiet rain, an opened window, two random cats and a sweet milky coffee

Mă plimb și zâmbesc. Lumea mă percepe tristă. Nu sunt tristă, sunt moale, visătoare și bine. Deocamdată bine. Din ce în ce mai.
Ploile mă odihnesc atât de bine încât n-am putere să mă răzvrătesc pe următoarele weekenduri în care-s consemnată de-un job aiurea.
Mă tatuez banal și neoriginal cu un dreamcatcher mic și personalizat. Ca să sărbătoresc vreo 200 lucrate de mine care atârnă acum de oglinzi, paturi, gâturi sau urechi de oameni frumoși. Cred simplu și imatur în dragoste și libertate. Mi-e milă de unii oameni ce nu-și recunosc complexele și mimează o dragoste de sine falsă dar și de oamenii care își inventează defecte de dragul confortabil al complexelor. Ca și motiv de a rata sau chiar de a nu încerca. Nimic.
Eu cred că am ratat cele mai multe chestii. Doar pentru că am încercat de două ori mai multe.
Îmi propun o săptămână la mare. Patru zile soare turbat, valuri calde și nisip fierbinte și 3 zile ploi răcoritoare, asfalt sfârâind și iarbă udă.
Până atunci descoperim handsome long haired fish providers și griji noi precum temperatura camerei.
Ascultați Auberge.
Până la următoarea depresie sunt fericită. Tare. Cum n-am fost de prea mult timp. Și am în gând câteva persoane cărora le-aș dona, fără regrete, în supradoză, fericirea mea.

Aprilie, patru ani mai târziu

Drumul spre noi s-a mai schimbat puțin. Și primăvara asta prin soare, nori și flori și ploi ne-a schimbat pe dinăuntru. Cu-n strop în plus de-aducere aminte. Și ne amintim ce a durut. Și ne zâmbim în versiuni mai vechi din poze rătăcite. Și ne promitem reveniri la inocența de demult pierdută. Și ne simțim obosiți. Și conștientizam pierderile. Și trecerea timpului.
Regretul și remușcarea s-au reinventat chiar dacă le negam existența în principiu. Azi alte amintiri ne par mai importante și alte experiențe credem că nu le-am trăit atât de intens cât am fi vrut. Azi reducem împliniri și așteptări din trecut la rangul de lucruri simple.
Zâmbim trist și ridicăm din umeri când ochi cunoscători ne văd atinși de astenie.
Primăvara ne vrea noi… se schimbă anotimpul… se schimbă anotimpul și în noi, se schimbă dragostea și sentimentul împlinirii în “€œoare?” și “€œnu-i deajuns!”. Se schimbă independența mult aclamată în singurătate recunoscută calm. Se schimbă zâmbet încrezător în oglindă în complex mic și-ntepator. Se schimbă. Și schimbarea o acceptăm din ce în ce mai greu. Cu fiecare primăvară. Primăvara când plouă, plouă acid cu stropi mici de pesimism și melancolie, și-ntotdeauna după ploaie suntem mai optimiști ca niciodată. Știe primăvara ce face.
… mi-e dor de Anais…
Și toată starea asta amestecată poate să fie de la o geantă neîncăpătoare, un target neatins, un energizant cu un strop de wiskey și-o vază plină de liliac înflorit.

Worlds self made are so full of monsters and demons

Gaufres, sf și pomelo. Dreamcatchere, batiste și cafea cu lapte. Baie fierbinte, pisic colac într-un cojoc și un neon. Activități de februarie înzăpezit. Fac provizii de noodles și semințe coapte și mă uită la The L word sezonul 4. Mă pregătesc de târg pe 11 și pe 12 în Zodiar unde-o să beau cafele calde două zile să văd ce curajoși se bat cu iarna să ajungă la standurile noastre. Continue reading

Cel mai soare soare

Ce fain ar fi fost soarele ăsta pe un strat de zăpadă albă. Cred că vreau doar imaginea de alb să mai șteargă din griul orașului, nu și picioarele ude, zăpada topită sub pași și bălțile gri închis. Eh. nimic nu ne mai mulțumește. Nici anotimpul, nici locul, nici zgomotul, nici direcția.
Azi mă ascund puțin de lumea dezlănțuită. Mă odihnesc, administrez și organizez. Fac plan, mișcare și zâmbesc doar pentru mine. Și pun la cale un weekend luuung și odihnitor cu activitate predominantă cititul, cu gustare predominantă pomelo și cu stare predominantă de vegetat. Predominant neproductiv și predominant mirific.
Parcă simți cum te cuprinde soarele ăsta când te gândești că mâine e vineri.

Pentru stare de bine, de pe weheartit.com, căni pentru cafea, inele, o bluză si o stare.