Ubiquitous

Anger management. Guusfraba…
Mă liniștesc încet.
A plouat răcoros și-am respirat o dupamiază și-o noapte întreagă cu ferestrele larg deschise. Am pervaze pervazuri late pe care pisicile se întrec în poziții leneșe de somn. Sunt acasă la mine.

Încep augustul fără pic de energie. Fără putere. Și fără răbdare. Nu înțeleg și nu mai vreau să înțeleg. Nu mai am răbdare cu nimeni, nu mai am așteptări dar nici întrebări, nu mai am mănuși și nici cuvinte. Prea puțin din mine într-un oraș în care trebuia să fiu din ce în ce mai mult.
N-am greșit, doar am obosit. Am să aștept calmă revelionul când înainte de 12 mă vei suna să îmi aduci aminte de atunci/acum când… și să mă întrebi de ce. N-am nici acum un răspuns cum nu voi avea nici atunci. Dar aseară am făcut o mandala.

Toată luna asta am să iubesc împlinit o femeie frumoasă fără mașină de spălat. Mi-a dat un inel cu marcasite și știe să mă facă să o simt a mea exact cât vreau să fie a mea. N-am cum să nu o iubesc. Și sunt mulți ce mă pot aproba acum. Totul e de la lacul de unghii. Și de la modul elegant în care îmi permite să-mi fac de cap în parcuri de copii luminate de ecrane imense sau în țări străine la vânătoarea de suveniruri.

De azi respir iarăși adânc, cu capul puțin pe spate inhalându-ți parfumul. Cadou, bărbat frumos și revelație. Peste tot.

Galați, în parc Viva, Melancholia pe ecran mare. Eu/noi, acolo.


Life is ours, we live it our way… no harsh feelings…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

16 − seven =