E o vară frumoasă cu totul. Motive să mă îngrijorez sunt destule dar aleg veselia jumătății pline. E vară și e momentul să gândim spre bine, nu spre rău. Nu mă gândesc că banii sunt puțini ci sunt destui. Nu mă gândesc că e prea cald ci că e vreme de plajă, bălăceală și explorat păduri. Nu mă mai gândesc la câte concerte pierd anul ăsta ci mă gândesc la cele pe care le am planificate deja și cât de tare o să mă distrez. Am adunat deja amintiri frumoase deci vara asta deja e o vară faină. Și doar datorită oamenilor din jurul meu.
Category Archives: frappe
My goal is to create a life I don’t need a vacation from
Și-mi iese încet încet.
Aș fi deschis larg fereastra să miroasă a ploaie dar mi-am amintit că m-am mutat la munte și e încă frig. Cireșele se-apropie de 10 lei pe kilogram deci mi-aș permite un castron imens care să-mi facă rău dar să-mi potolească pofta până primăvara viitoare dar zilele astea ude și reci merg bine cu cești mari de cafea caldă. Înlocuiesc cireșele cu biscuiți. Deocamdată.
De doi ani stau în cartierul ăsta și abia acum am văzut că parchez mașina sub un salcâm. E singurul copac din parcare și-acum își atârnă crengile grele de flori, parfum și vis. Realitatea începe după ce închid portiera și simt mirosul de cățel ud pentru că, da, așa ne miroase mașina în anotimpurile ploioase. Sau tot timpul cu excepția zilei când o scoatem din spălătorie. Rar având în vedere că o singură spălătorie auto din tot orașul ne primește. One of the perks of living with a labrador.
Mâine începe TIFF-ul și uitându-mă pe program n-am putut să nu mă minunez cât de multe cinematografe are Clujul dacă mai adăugăm și Cinema City-urile și nici nu ne mai gândim la toate locațiile în aer liber unde o să se proiecteze filme pe toată durata festivalului. Nu cred că și-ar da seama dacă le-aș teleporta un cinematograf și la Galați. Uof, mi-e ciudă câteodată.
De duminică începe vara la Cluj cu 25 de grade și ultima zi de mai.
Can february march? No, but april may. It’s almost june, for f*uck’s sake! Să bem la terasă, zic! De mâine.
There may be more beautiful times, but this one is ours
La ora 3 și 42 de minute paharului de vin roșu îi lipsește doar o sorbitură ca să fie plin ochi. O dată la câteva ore cineva postează pe Facebook că ninge și eu mă întind și trag de draperie să văd dacă și pe profilul meu. Încă nu.
Herr insistă să mă plimbe prin centrul Clujului la cele mai diverse ore drept pentru care eu îi port fesul moale și călduros. Azi dimineață mi-am băut cafeaua plimbând în geantă un palaneț cald cu mere. Până azi eu habar n-am avut ce-i acela un palaneț. E delicios.
—
Îmi place locul ăsta dar încă îmi caut locul meu în locul ăsta. Și într-un grup. Și-n celălalt. Socially speaking. Herr știe și privește amuzat de pe margine toată semifrământarea asta a mea. Care nu-i tocmai o frământare. Știți cum se învârte pisica sau câinele de vreo trei ori înainte să se așeze colac și să adoarmă pe locul ăla moale și călduros? No, cam așa ceva…
—
În necunoștință de cauză și ca să nu tac, zic: un concurent a exagerat și din cauza lui, Cheloo a exagerat și din cauza lui, tătă lumea exagerează acum. Dacă se dovedește altfel, aș fi nevoită să îl aprob pe Arhi în a-l renega pe Cheloo și nu-s pregătită încă să fac asta. Aș prefera să rămân la a-l ocoli pe Arhi și a-l iubi pe Cheloo.
—
În rest, numai de bine. Zen.
Making a thorough or dramatic change in the form, appearance, or character of
Undergoing such a change: “an automobile that transformed into a boat”. Sau excavatorul ăla al tău cu platformă pe care eu tot puneam vikingul. E timpul să-l facem motocicletă.
“For the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: ‘If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?’ And whenever the answer has been ‘No’ for too many days in a row, I know I need to change something.” (Steve Jobs)
Despre schimbare s-au scris și-o să se scrie cărți motivaționale scumpe și prea cumpărate. O să se publice postări pe bloguri prea puțin citite făcându-le super citite, o să se dea like și share mereu. O să se îndrume spre, sfătuiască să și propună câteodată ca soluție. Schimbarea. Dar nimeni nu recunoaște că e frica noastră cea mai mare. Ne place mai mult transformarea decât schimbarea. Transformarea ne sună a evoluție și schimbarea a pierdere.
Everybody’s looking for something
Some of them want to use you
Some of them want to get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused
Toată lumea vrea ceva de la mine. Eu nu vreau nimic de la nimeni. Dar și ăsta e motiv de supărare.
Îmi beau cafeaua prea tare și încerc să ignor că e abia începutul săptămânii de muncă. Evit elegant treburi de serviciu și răsfoiesc pierdută foile de pe birou.
Clipesc puțin prea des. Am văzut Adore aseară. Am plâns. Am văzut altceva în filmul ăla. Orice altceva decât ai văzut tu. E chemistry în filmul ăla. Cel puțin de o parte. Ceea ce îl face bun.
Câteodată un kilogram de struguri albi poate adăposti un număr foarte mare de gărgărițe. Șase? Sau era aceeași care reușea cumva să se întoarcă de pe fereastră în aceeași farfurie de lângă laptop.
Ieri am plâns prea mult. Plâns dinala calm și care descărcă. Plâns terminat în oftat zâmbitor. Plâns care vindecă. Plâns care clarifică direcții, stări, senzații și situații. Toate pornind de la dor.
Simt din ce în ce mai clar cum mă desprind de Galați. A fost o desprindere lentă, foarte lentă, cea mai lentă… Simt din ce în ce mai aproape toamna de Cluj, frunzele uscate, aerul rece și mâna mea în buzunarul tău.
Ah. Orașul ăsta nu mă merită oricum. Am să-i dau oftat eliberator și invidie nerecunoscută. Că legendă rămâne. :)
—
Azi mă simt bine. Cu direcție. Cu om. Cu viață.
Azi toate bucătăriile mi le imaginez prea luminoase și mirosind a șnițele de pui tăvălite sau nu în pesmet sau a clătite moi picurând a nutella. Azi toate camerele au covoare prea pufoase și proaspăt periate și toate pisicile sunt prea alintate. Azi din toate boxele se aude muzica mea, din toate telefoanele vocea ta și toate gândurile încep cu tine.
Numai tu mă faci să mă simt că orice căutare nu mai are nici un sens și că tot ce trebuia să găsesc, am găsit deja.
Sweet dreams are made of these
Who am I to disagree?
“She’s being sarcastic — she knows that materialism and typical “sweet dreams” won’t lead to happiness… but then again, nothing leads to happiness..”
—
Not me. I’m not looking for anything. And for some time now.
Mindfuck
Îți simt mailurile lungi ca ore de somn și plus de energie. Zâmbesc cald când ajung la frazele de final.
Îți simt cuvintele desprinse direct din mine. Din eu mai de demult. De pe vremea când eu pe mine nu mă iubeam atât de tare cât mă iubesc acum deși aș fi meritat mai mult atunci. Îți simt destăinuirile dulci, amuzante și asemănătoare. Femeie…
Tresar la sunetele telefonului și-apoi zâmbesc sigură că-i un mesaj deștept și fix cum am nevoie de la Flo. Tresar la sunetul de mail și-apoi mă relaxez în senzația unei prietenii odihnitoare. Și-atât. Cu vorbe spuse, auzite, rostite sau strigate, nimic. Și-i bine așa.
Nu-mi trebuie altceva, nu vreau altceva și nici nu pot altceva. Mi s-au înnodat gândurile în așa hal încât îs paranoică din orice sentiment de-al meu sau senzație din exterior. Empatia mi-a rămas ancorată de câteva blipuri de smartphone și-atât. Nici că-mi pasă de altceva/altcineva.
Oricât aș încerca să înțeleg, să descos, să explic sau să-mi argumentez singură nebunia din jur, îmi dă cu minus și cu aburi subpresiune pe urechi. So, fuck it. Să bem, zic. Safe, happy first date, babe!
“Babe, respiră. Nu ești responsabilă de tragediile nimănui. Keep calm and carry on. Bucură-te de prezent, nu știi ce-o veni mâine.”
Everything is going to be alright. Maybe not today but eventualy.
Nu te lovi unde nu te doare! De la Flo, direct in plex.
My surrounding hullabaloo
Mă las inexplicabil cuprinsă de un haos general și-apoi mă-ndrăgostesc iremediabil de oamenii în care mă pot liniști.
De la Rock the City nu m-am mai întors. Am rămas acolo.
Trăiesc experiențe care mă schimbă. Și după fiecare mă simt cu-atât mai mult mai eu. Cunosc oameni care nu-mi imaginam că există și-apoi mă gândesc că sunt exact așa cum mi i-am dorit.
Nu caut pe nimeni și nu încerc să găsesc nimic. Cumva, cine trebuie, mă găsește întotdeauna. Continue reading
Iulie
Vara mi-e bine singură. Plâng mai puțin și mă îndrăgostesc mai repede.
Spuneam că mi s-au terminat încercările. Revin și spun că am inventat altele noi și mi s-au consumat și alea. Deși credeam în ele cu toată puterea mea magică.
Nu există iubiri imposibile la fel cum nu pot exista iubiri forțate sau impuse, mințite, exagerate și lungite de dragul unei idei. De unde nu-i, n-ai cum să ceri. Iar fazele stupide catatonice, autocompătimirea exagerată și victimizarea înflorită sunt mai mult decât pot eu înghiți. Dragostea e frumoasă și veselă sau pasională și fierbinte, sau bolnavă și oarecum violentă, sau puternică și dureroasă, sau dulce și romantică. Nu există dragoste indiferentă sau nepăsătoare cum nu există dragoste fără energie.
When it’s all said and done, will you have said more than you’ve done? Contează ce spunem. Continue reading
Târziu de iunie
Azi mi-am pus cuburi de gheață în cafea și mi s-a făcut dor de frappe-urile anilor trecuți.
Două seri la rând am făcut infuzie de dragoste pe soundtrack perfect romantic și sub cea mai mare lună plină. Am tăcut și-am admirat un el cu părul lung, cuminte, o ea cu ochii mari și cel mai frumos mod de a fuma. Și n-ai cum să nu le simți strânsul de mână pe sub masă, privirea, gestul de a șterge zâmbind o picătură de bere de pe buza ei, grija de a lua un fulg lui de pe guler, glumele doar ale lor și șoptitul șuierat în ureche. Invidie moale și optimism. Asta îmi dă o dragoste nouă între doi oameni frumoși. Și noi.
Ah, câtă nevoie aveam de senzația asta după dușuri prea reci de cinism gălățean. Uh, oameni veniți din alte lumi ce-aduc cu ei quality time și mult prea multe sucuri de vișine. Iz de croazieră.
M-am obișnuit să nu plătesc taxiul, o pală de vânt sub un corcoduș copt poate semăna cu un atac, furtună, furtună, furtună.
—
Plăcerea de a lipăi leneș pe parchet și de a mă fâțâi goală prin casă e incomparabilă. La fel și panica atunci când sună cineva la ușă. Și știu sigur că nu ești tu.
Mă sperie amânările. Septembrie e prea aproape. Și tu și-n iulie ești prea departe.
Sirop de păpădie peste alte cuburi. Pahare goale pe parchet. Miros de așteptare.
—
I did it. Now what?
Neinteresant
Azi sunt îmbrăcată în negru, am unghii negre, bijuterii negre și fard alb pe pleoape. Beau cafea dulce, ronțăi măsline reci și citesc postări neinteresante de pe bloguri.
Cât sunt la birou mă gândesc că abia aștept să ajung acasă și să fac curat, să-mi reorganizez biroul, bucătăria, rafturile și să arunc o grămadă de chestii din mansardă (i’m a hoarder). Continue reading