Îmi place de mor vremea de-afară. De-acuma. Ploioasă și caldă. Reconfortantă.

Am o săptămână de când colind magazine imense, fredonez melodii proaste, îmi colorez pielea și visez frumos. Am o săptămână de când gătesc, mă uit la House pentru a treia oară, mă bucur la Californication și GoT și mă enervez la Les Miserables. Mi-am/mi-a cumpărat o grămadă de tricouri cu satane și teniși noi și încă mă gândesc la o eșarfă frumoasă pe care am văzut-o eu undeva.

Planul meu pentru următoarea perioadă cuprinde Continue reading →

You are the thinker who arouses most confusion in me, most doubt, most disturbance.

Înainte când îmi zâmbeai și nu știam de ce îmi zâmbești, mă lăfăiam în misterul ăsta. Acum mă enervează să nu știu motivul. Mă roade o curiozitate morocănoasă.

Îmi împart senzațiile între înainte și acum. Între atunci și acum.

M-am abătut de la un drum frumos, ca-n Matrix, following the white rabbit și am senzația că nu mai merg spre vârtejul de pasiuni și aventuri. M-am oprit brusc în fața semnului cu ‘Now what?’.

E vina mea și cumva am să găsesc drumul înapoi. Spre zâmbet, spre viață și spre tine. Spre noi, spre corturi și spre mare. Spre nisip, spre terase și spre gogoși cu stegulețe.

Eu, cea dinainte, ar fi socotit primvara asta matematic și frumos adunând toate borsetele cu bomboane, toate conservele cu mazăre, toate smochinele uscate, toate baloanele colorate, toate pisicile, toți obrajii roșii, toate bananele cojite de la codiță, toți bureții de baie în formă de ursobroscuta, toate mușuroaiele și toate umbrelele cu pisici negre, și-ar fi scăzut câteva neînsemnate încruntări, frisoane și răceli, câteva accese de tuse și toate reținerile. Ne-ar (mi-ar) fi dat cu plus de nopți de dans nebun și râsete în hohote, cu plus de concerte zgomotoase cu fluturări de evantaie, cu plus de noi.

Nimic nu s-a schimbat. Nimic care să transforme acum în atunci și atunci în acum.

Mă întorc puțin în timp. Mă întorc puțin la bătăile rapide de inimă la fiecare fluturare de volan mov și la zâmbetul meu când văd urma de ruj roșu de pe peretele ușii de la baie.

Ia-mă de mână și hai să mergem să vedem ce am scris în cartea de oaspeți a mausoleului de la Soveja după ce ne-am ridicat de pe gazonul ăla verde pe care am lenevit zeci de minute la soare…

Happy birthday, darling!

Electric flesh-arrows traversing the body. A rainbow of color strikes the eyelids. A foam of music falls over the ears. It is the gong of the orgasm…

Când lipsesc din peisaj e o lipsă clișeu. De prea mult bine sau prea mult rău. Cu rimă cu tot. În ciuda ultimei mele postări ‘sinucigașe’, am lipsit de prea mult bine. Am stat sub o pătură și-am râs înfundat. Am chicotit și gâdilat. Am dansat, țipat și respirat. Am dormit. M-am odihnit.
Herr a venit încărcat de cadouri și m-am simțit ca Olguța la Medeleni când scoteam din cufărul de călătorie (rucsacul de laptop cu multe buzunare) Continue reading →

Au mai rămas trei zile din anul ăsta. O nimica toată. Sau exact cât trebuie ca să ți se schimbe tot universul. În trei zile poți străbate jumate de continent până la mine, în trei zile pot muri, mă pot îmbolnăvi din nou, mă pot îndrăgosti, îmi pot da demisia (pentru că, da, azi sunt la birou), pot dezerta de la planurile comune de party, mă pot certa cu tine sau mă pot sinucide cu câteva sute de de ce-uri.
În trei zile se poate plănui o superpetrecere de revelion. Cu cât mai multă lume cu atât mai mulți nemulțumiți și mofturoși. Cu atât mai fun dacă everybody will bond. În trei zile poți avea program scurt de muncă, merge la un grătar, vizita un oraș vecin, colinda prin hipermarketuri, bea ceaiuri calde în cafenele mici, conduce fără scop prin oraș, vopsi și tunde părul, cunoaște cinci oameni noi, umple un portbagaj cu băutură, despodobi și împodobi din nou bradul scuturat de pisici, bea opt pliculețe de fervex, lua două salarii, pierde trei kilograme, găsi suflet pereche, pierde suflet pereche, scrie o postare și trimite patru sms-uri erotice. Sau se poate dormi. Mult. Cu pauze de nimic.

Unele depind de alegerea mea/noastră. Unele nu. Unele depind de alte alegeri. Unele dau alte opțiuni.

Eu aleg să sfârșesc anul ăsta pe ton vesel. Cu zâmbet și păr tapat. Aleg un 2013 bun. Curat. Și neapărat cald. Dar sălbatic, nebun și pasional. Plin de schimbare, călătorii și sentimente. Aleg să fac nu să dorm, să iubesc nu să mă cert/invidiez/fiu geloasă, aleg să zic și demonstrez nu să tac, aleg să vin nu să plec, aleg să nu mai aștept. Aleg să ceva nu să nimic.

Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

I feel a fatigue of the tongue seeking to utter impossible things until it twists itself into a knot and chokes me. I feel a fatigue at this mass of nerves seeking to uphold a world that is falling apart. I feel a fatigue at feeling, at the fervor of my dreams, the fever of my thought, the intensity of my hallucinations. A fatigue at the sufferings of others and my own. I feel my own blood thundering inside of me, Continue reading →

Fără jocuri de cărți și cu prea mult vânt în ultima zi. Cu mormăieli somnoroase și poartă dinspre plajă încuiată la 5:45 AM. Cu valuri turbate și piele care ustură. Fără pepene rece și cu mulți francezi gălăgioși aproape. Cu nopți răcoroase și 800 de metri până la o bere mai scumpă. Cu poftă nesatisfăcută de grătar făcut cu mânuțele din dotare. Cu bagaje grele și fruntea bronzată pe jumătate. Cu așteptat în gara din Constanța prea mult și mers cu microbuzul în picioare. Cu nici o pisică lângă cort și prea puține zile. N-ai pierdut nimic. Continue reading →

Șampon, balsam, gel de duș, mască de picioare, ulei de corp, detergent, un mileu, bețișoare de urechi, scobitori, tratament fortificare unghii, vasul yena, pix, ulei. restul la ea.
ea: de luat urgent: zahăr, sare, axion spumant, masca de față, exfoliant, 2 oje plus set french manicure, balsam cuticule, intimate și un bibelou mic pentru feng shui.

E modul nostru de a aștepta să treacă zilele până respirăm mare. E modul nostru de a face bagaje, în lipsă de bagaje. E modul nostru de a ne juca nerăbdătoare, știind că vineri noapte ne luăm costumul de baie pe noi, un cort și-un rocker și plecăm 3 zile pe nisip, cu unghii ne-french, părul aspru de soare și sare, fața roșie și uscată, hainele mirosind a ulei de plajă și noi încă energice de la nesul fără zahăr. Și fără sare. Și fără nes, că nu-i pe nicio listă. Pe listă îs doar dragostea, soarele, nisipul, valurile, berea rece, peștișorii sărați și planuri cizi precum inimioare în nisip, poze la răsărit, dormit cu picioarele afară din cort și alergat zăvoii prin tufișuri.

Marea poți să o vezi și dacă nu mai ai zile de concediu. Și dacă nu ai bani. Și dacă ai avut și printr-o eroare de soft bancar ți-au dispărut (!). Și dacă stai la distanță de 30 ore de mare. Și dacă n-ai cort.

A vacation is a countdown, T minus your life and counting, time to drag your tongue across the sugar cube, and hope you get a taste.

Îmi pare rău că. Scuze. Sunt sinceră și-am fost întotdeauna. Nu înțeleg de ce mi-aș ascunde dragostea cum nu înțeleg de ce ar trebui să-mi pregătesc din timp momentul publicării. Eh. E dragoste. Important e momentul în care o simți, în care o conștientizezi. Și nimic, dar nimic din dragoste n-ar trebui să ducă la amenințări și lucruri urâte ci doar poate la dor, durere din lipsă, regret și resemnare, poate admirație, poate invidie dar constructivă, poate respect.

Nu iubire de facebook Continue reading →