Îmi place de mor vremea de-afară. De-acuma. Ploioasă și caldă. Reconfortantă.

Am o săptămână de când colind magazine imense, fredonez melodii proaste, îmi colorez pielea și visez frumos. Am o săptămână de când gătesc, mă uit la House pentru a treia oară, mă bucur la Californication și GoT și mă enervez la Les Miserables. Mi-am/mi-a cumpărat o grămadă de tricouri cu satane și teniși noi și încă mă gândesc la o eșarfă frumoasă pe care am văzut-o eu undeva.

Planul meu pentru următoarea perioadă cuprinde câteva zile de curățenie de primăvară, un cadou trimis spre Cluj în cadrul noului Swap de primăvară organizat de Revista Atelierul, trei zile de rock în Zod!ar, o întalnire a bloggerilor gălățeni in Cafeneaua Artiștilor, un târg handmade înainte de Florii în Bankers, o zi pe malul mării de 1 Mai, concertul Depeche Mode la mijlocul lui mai și câteva zile pe nervii lui cz și-apoi o vară decisivă.

Cu tine, cu tine, fără tine, fără tine, cu tine, fără tine, cu tine, cu tine.

Nu fac tot ce aș vrea să fac. Dacă fac brățări și dreamcatchere, n-am timp să citesc, dacă iubesc, n-am timp să scriu, dacă trăiesc, n-am timp de planuri, dacă îmi fac planuri renunț la oportunități. Meh. Greu.

Vă mai zic despre câteva inițiative, tot de prin blogosferă aflate:

Pending coffee – Aici via Adi si explicatia văzută pe 9GAG care sună cel mai frumos.

Acest concurs pe BlogAwards;

Tattoo Fest Iași – în weekendul cand am eu târgul;

Atâta. Am văzut primul copac înflorit. Hehehe, trăiesc. Ce mai faci tu?

You live like this, sheltered, in a delicate world, and you believe you are living. Then you read a book, or you take a trip, or you talk with someone, and you discover that you are not living, that you are hibernating. The symptoms of hibernating are easily detectable: first, restlessness. The second symptom (when hibernating becomes dangerous and might degenerate into death): absence of pleasure. That is all. It appears like an innocuous illness. Monotony, boredom, death. Millions live like this (or die like this) without knowing it. They work in offices. They drive a car. They picnic with their families. They raise children. And then some shock treatment takes place, a person, a book, a song, and it awakens them and saves them from death. (A. Nin)