All by myself, in chaos

… despre oameni, despre BloGL, IBG și BGG, despre eșarfe, despre oameni care fac planuri și cei care nu, despre cei care știu ce vor, despre invidie, despre dor, despre concurență și despre tine…

Nu, n-am să scriu despre toate astea. Dar aș vrea.

De când se fac întâlniri ale bloggerilor în Galați eu am fost la majoritatea. La început erau numite BloGL și le organiza Cristi. Apoi le-am făcut eu și s-au numit IBG (întâlnirea bloggerilor gălățeni) și am tot făcut aproape 20 de întâlniri, unele foarte faine și altele foarte lame. Apoi a incercat Răzvan. Acum le organizează Gabriel Ursan și Iulia și se numesc BGG (de la blog, de la gathering și de la Galați) și binențeles că mă duc la toate să le stric lungul șir de beri cu a mea cafea afterparty și în plină mahmureală, să le aglomerez taxiurile și să le stric imaginea de bloggeri serioși. Așa.

La ei citiți impresii și vizualizați poze. La mine nu. Eu am fost și mă duc la toate și dacă vreți să vedeți cum e, găsim un loc.

Citesc mult și nelegat, scriu aiurea și n-am chef de muncă. Aștept vremea fustelor lungi și a flipflopsilor. Și mi-e dor de munte. Vaaaai. Mi-e groaznic de dor de munte și doar pentru că deja marea e în planurile de anul ăsta dar muntele nu-i…

Herr a plecat val vârtej lăsându-mă cu un dor mai mare decât era înainte să vină.

Avem eșarfe la fel. Ne sunt cele mai dragi tocmai pentru că avem amândoi la fel. Evităm să le purtăm când suntem împreună. Rar. Și aproape tot timpul când nu suntem. Des.

În scurtul timp când eșarfele sunt atârnate una lângă alta avem același ritual. Am prins obiceiul ăsta ciudat când ies din casă să adulmec eșarfa înainte să o înfășor în jurul gâtului. Îmi dau seama imediat a cui e. Și, fără ezitare, o aleg pe a lui. Și-i port parfumul înfășurat în jurul gâtului toată ziua. El face exact la fel. Întotdeauna o alege pe a mea. Și își îngroapă bărbia în parfumul meu toată ziua.

The downside is: after some time, the scarves end smelling exactly  the same.

Despre  eșarfe, numai de bine.

—–

Hmmm…

‘Lady, I will touch you with my mind
Touch and touch and touch
until you give me suddenly a smile, shyly obscene’  (E.E.Cummings)

—–

Despre restul altădată. Acuma mă duc repede acasă să fac sărățele că vine CZ în vizită cu povești de București.

—-

This entry was posted in Blogl.

10 comments on “All by myself, in chaos

  1. Dina says:

    Peste cam o săptămână vin și eu în vizită, mie îmi faci sărățele? Aduc povești de Cluj. Sau de Roma. Sau de Timișoara, dacă agonisesc. Să știi că îmi plac sărățelele. Și pisicile otrăvitoare. Și brățările cu svastici pe care probabil le văd doar eu.

  2. Iulia Kelt says:

    Când e loc în taxi, e loc în taxi.
    Atât timp cât bântui și eu prin preajmă, n-au ei nicio șansă să discute despre tehnologie toată seara. Nu dacă le povestesc despre viitorul meu laptop roșu.
    Nu există blogger serios, oricât de serios ar scrie.

  3. Irina says:

    Unde a disparut Liz? Unde-i sint iubirile? Da’ visele si noptile albe? :(

    • Liz says:

      Ah, Irina, si eu o caut in disperare… e cumva ingropata sub multe si cam superficiale… m-apuc de sapat dupa ea. Si dupa aer. :(
      Revin. Promit.

  4. Irina says:

    O fereastra catre o mare sud americana…aerul este umid si cald, ventilatorul lenes:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

12 − twelve =