Category Archives: coffetta

Everything’s Gonna Be Super Duper

by Liz

Azi mi-am votat președintele. Acum face zgomot de fundal un post tv. Sunt lucruri pe care nu credeam că am să le mai fac vreodată dar pentru că mi-am găsit un colț din țara asta (de multe ori hulită chiar de mine) în care mă simt bine și în siguranță, am plănuit votul ăsta.
După câteva nopți albe din weekendurile trecute în care am dezbătut existența universurilor paralele, feminismul, problema câinilor comunitari, instinctul matern, sinuciderea sau pedeapsa capitală, subiecte care au fost udate cu multe sticle de vin, subliniate de gesturi și ajutate de desene pe hârtie, masă sau toc de ușă, aseară sticlele au fost golite în cinstea campaniei electorale. Am fost de acord că un candidat ne unise exact cum suna și propaganda lui, dar împotriva sa, ne-am amuzat de spoturile cu țelină și ne-am amintit de scrutine din trecut. Dimineața ne-a găsit tot grămadă și încercând să deslușim unde e secția de votare la care putem ștampila și noi hârtiuța. Ne-am băut cafeaua sunându-ne sceptici familiile și după privirile zâmbitoare de după convorbiri se pare că toți eram pe drumul cel bun dar nu neapărat același. Culmea.
După câțiva pași ezitanți prin cartier și negăsind nici o săgeată, cum știam eu din anii trecuți, care să te îndrume spre secția de votare, am întrebat la sigur o doamnă cu părul mov care purta mândră o sacoșă roșie PSD. Grupul nostru puțin prea tânăr, ciufulit și mahmur n-a supărat-o deloc și ne-a îndrumat zâmbitoare spre o grădiniță din spatele unui parc plin de tobogane colorate pentru copii. Domnul polițist de la intrare ne-a zâmbit parcă prea prietenos, ne-a ținut ușa și ne-a îndrumat spre încăperi. Am trecut de o ușă pe care scria Grupa Fluturașilor. Cum să nu votezi zâmbind? Am dat buletinul de Galați unei doamne mai în vârstă care imediat mi-a explicat ce trebuie să completez (declarația pe propria răspundere), mi-a înmânat un pix și și-a așezat calm ochelarii mai sus pe nas. Am intrat după perdeluța albastră. Buletinul de vot. Ștampila. Urna transparentă. Toată lumea ne-a zâmbit, ne-a urat numai de bine și totul a decurs neașteptat de repede și ușor. Cluj-Napoca. Secția 163.
Am plecat tot în gașcă. Mulțumiți. Nu votasem toți la fel. Dar, într-un fel, votasem la fel.
Acasă.
M-am răsfățat cu o prăjitură cu cireșe și-o cafea caldă. Și-un cadou: un craniu mare și negru găsit la reducere imediat după Halloween.

Acum e bine. Ca să vă treacă gustul politic vă las cu poze. Așa arată liniștea nebunia mea. Câinele Maya și pisicile Pespi și Zombi.
Everything’s gonna be super duper.

Viața la Cluj

by Liz

E în aceeași măsură mai grea și mai ușoară. E în aceeași măsură mai relaxantă și zen dar și mai aglomerată și obositoare. Oricât mi-aș analiza deciziile, oricât aș calcula și regândi, oricât aș scădea dorul și regretele, aș înmulți dragostea și-aș împărți totul la lunga așteptare, dă cu plus, dă cu dorință împlinită, dă cu fericire.

Am citit articolul ăsta pe Catchy.ro. Am zâmbit pentru că am bifat prea multe și am adăugat în gând multe multe altele. “Nu trebuie sムfie o aniversare ca săƒ-mi amintesc. Nu trebuie sムmoarムunul din noi. E doar pentru că zi de zi, noi doi ne avem doar unul pe altul. Aproape-aproape. Cu totul.”

Am fost ieri la Schimb de cărți. A ieșit o întâlnire/reîntâlnire frumoasă tare, cu multă lume, multe cărți, flori, perne, ceaiuri, zâmbete și poze. M-a uns la suflet că erau 3-4 oameni frumoși care au aflat de eveniment de pe blogul meu. M-am fâstâcit și n-am știut să socializez mai departe cu ei. Le mulțumesc aici.
Schimbul de cărți a fost într-un loc perfect: Cafeneaua La Perne. Măsuțe joase și perne moi, umbrele colorate și răvașe norocoase la ceaiuri aromate, grădină cu boscheți înfloriți și muzică bună, decor de poveste și gazdă zâmbitoare.

Cam așa arată:
page

S-au făcut cadou cărți, s-au împrumutat cărți, s-au răsfoit cărți și s-au programat cluburi de lectură. De la Povești Nemuritoare la Terry Pratchett, de la Bine că ești tu deștept! la Hobbitul. A fost frumos. Eu mă mai duc.

Mi-am încheiat ziua de ieri La Cizmărie cu Fără Zahăr. Frumos tare a mai fost și-acolo, cu bere multă, cântat și aplaudat și mult accent moldovenesc. :D Și iar m-am fâstâcit că nu-s obișnuită să întru într-un local unde Mihnea de la Luna Amară să bea liniștit o bere la bar iar Bobo de la Fără Zahăr să vină după concert să ne ureze personal ‘seară faină’ și dinastea. Și nici nu vreau să mă obișnuiesc. Vreau să rămân așa entuziasmată și să fac poze tremurate ca un copil din provincie ce sunt.

E timpul pentru a doua cafea și-un telefon la mama. Viața la Cluj îi faină.

Little darling steps

by Liz

Exersez diverse emoții încercând să mă trezesc și să pun la cale o viață. M-am speriat azi privindu-mi una dintre pisici plimbându-se periculos pe marginea terasei, dincolo de balustradă. În câteva secunde agitam pliculețe de wiskas încercând să o aduc în casă. Mi-a dat mai apoi de înțeles că e cazul să strâng bradul. Îl foșnăia sinistru dându-i jos fundițele.
Ray William Johnson a anunțat ieri că lunile astea oprește showul Equals three. Made me sad. I was enjoying it.
Am văzut și House of Cards, primul sezon, și mi-a plăcut.
Mă plictisesc.
Știu ce-mi lipsește. Cine.
O să-mi treacă odată cu iarna.
O să-mi treacă și iarna asta. Frumoasă.
Azi am învățat că ceața e mișto, că adaptarea e grea și că doar trei oameni au primit mesaje cu ‘mi-e dor de tine’ iarna asta de la mine. Trei e mult. Trei e destul.
Exersez și dragostea sub formă de castronele cu oatmeal&raisins, chinuială cu rânjete la somnul de după-amiază, zeci de minute de probat multe mănuși în magazine primitoare și tăcere confortabilă și odihnitoare întreruptă de exclamații fericite ce dau zâmbet.
—
În altă ordine de idei, în Galați, orașul tată (cum i-a spus Dina cândva și așa a rămas), se-adună iar bloggeri la discuții și băute. Mai multe detalii citiți la Gabriel. Tot la el vă și anunțați prezența. Mi-e dor de BGG. N-am lipsit la nici unul. Începuseră să apară fețe noi. Aici în Cluj n-am văzut nici o mișcare. Încă. Nici SDC. Măcar să pot compara.
—
Deocamdată mai hibernez puțin.

The irresistible desire to be irresistibly desired

by Liz

“Here I shout, I dance, I weep, I gnash my teeth, I go mad — all by myself, in bad English, in chaos. It will keep me sane for the world and for art.”

Avem nevoie de stabilitate, direcție și plan la fel de mult cum avem nevoie de nebunie, aventură și excitement-ul necunoscutului. Avem doze amestecate de ambiție și delăsare. Ne dorim acceptați la fel de mult cum ne dorim ciudați și neînțeleși.
Oricât de independenți ne dăm și oricât de liberi ne visăm, vrem să aparținem. Vrem să simțim că aparținem. Vrem să știm sigur că aparținem. Sunt a ta. Sunt al tău. Sunt al ei. Clar, sunt a ei. Sunt a lui. Și tu-ul se schimbă. Dorința de a-l simți rămâne. Dorința de a ne ști al cuiva cu totul, cum suntem. Goi. Nemascați. Demascați. Sinceri. Complexați. Patetici. Fricoși. Răi. Simpli. Frumoși.
Ah, ne îndrăgostim rebel de oamenii care ne vindecă frustrările una câte una. Și ne primesc în ei fără urmă de îngrijorare că ne vor creea altele. De aia începuturile sunt cele mai frumoase.
Adunăm ani și relații și învățăm greșit să nu mai credem în începuturi. Să le negam. Că-s strugurii acri. Eh.
Azi am văzut un om căruia îi sclipeau ochii a dragoste. Și mi s-a părut cel mai frumos om.
De la Iv un sms: răbdarea e atunci când/ faci multe, da’ doar în gând/

I’ll be missing you these days, so you know.. Your touch… Lips.. all the things about you…

Happy Birthday to someone I would donate some non-essential organs

by Liz

I don’t remember or care how old you are but let’s celebrate like you’re 21!

Un sfârșit de săptămână plin. Amestecat. Întârzieri, supărări, vin roșu la 12 noaptea, lampioane periculoase dar lansate perfect în aerul prea rece, bucurie, bere multă și muzică.

I need to focus but I can’t.

Zâmbim, dansăm și așteptăm primăvara aia adevărată fără soare cu dinți.

—-
Dintre aniversări și lampioane vă zic repede să nu uit:
Am amânat puțin Schimbul de cărți din cauza prea multor evenimente și în speranța că terminăm totuși cărțile luate dar și cu gândul că următoarea întâlnire să o facem mai specială și mai entertaining.
Până atunci se face un BlogMeet la Galați, pe 6 aprilie 2013, la Cafeneaua Artiștilor de la Dramatic. Iulia și Gabriel sunt cei care au avut ideea. Bună, zic eu. Mă duc să văd mai de-aproape doi finaliști Blogwars. Eventul pe Facebook.

—-

Hai cu primăvara caldă!

I’m gonna make this holiday ridiculously amazing

by

Awwww yeah…
Iarnă pufoasă. Bradul clipocește perfect și din când în când își cutremură globurile și foșnește scurt. Pisicile se plimbă vinovate cu fundițe roșii în dinți. Furate. Într-un colț de calorifer s-au uscat niște coji de portocală iar în ușă stă rostogolită o clementină. Furată. Cafea fierbinte și stare moale. Ninge des a iarnă perfectă. Continue reading →

Despite all evidence to the contrary, I am not crazy

by

Mă concentrez din ce în ce mai greu. Mă pierd des și uit tot. Mă impresionează rar cineva și mă îndrăgostesc și mai rar. Mă scârbesc eu pe mine cu un aer superior și prea multă siguranță. Aiurea. Pe dinăuntru tremur îmbrăcată subțire, în ploaie rece.
Să ies la o distracție? Să nu ies?
Hm.
Am prea multă băutură, prea multe nuci și prea puțin timp. Continue reading →

Brunettes make better psychos

by

According to my Pinterest boards I should be some kind of old crazy cat lady, boho witch, coffee slut, who loves crochet and knitting, likes tattoos, have alcoholic friends and her salary comes in yarn balls.
Oh, wait… :|
Come on!! My friends are not alcoholics!! Just to be clear.

—
Clișeele alea că nu-ți dai seama cu adevărat cât de important e un om în viața ta decât după o pauză temporară (în cazuri fericite) sau definitivă (în cele mai nefericite) a prezenței lor în viața ta, sunt realități repetate excesiv. Normal că-s adevărate.
După două zile de mailuri am început din nou să visez în culori, să gândesc clar și să dorm odihnitor. Am început să zâmbesc din nou.
Am o mie de planuri, și nu mă poate opri nimic să umplu două genți cu îmbrățișări strânse și să plec spre Cluj la sfârșitul lunii. Chiar doar pentru adunat castane și mâncat clătite. Nimic altceva și-i destul.

—

Număr din 8 în 8 și respir doar aer de 7 jumătate, dimineața. Cafea fierbinte în pahar de plastic, spumă de lapte și plimbare matinală prin parcul cu pini. Doamna care îmi servește cafeaua în fiecare dimineață încearcă să mă înduplece cu o prăjiturică de 1 leu. Am față de cookie monster pentru că insistă de prea mult timp. O spune ca și cum știe sigur că e exact ceea ce-mi doresc. Mnu.

—

I knit so I don’t kill people… soooo… nevermind the witch, beware of the cats!

Coffeeology

by

Coffee it’s really rather lovely! Like a cuddle from a kitten whilst sitting in front of a roaring log fire on a cold winter night. Or like the comfort of good friends, good books and well spent summer days. Or not. It’s up to you, really.

Coffee it’s not a drink, it’s a hug.

Cafea. Puțin zahăr. Mult lapte. Simplă. Praf de coffeta, rar. Frappe. Cafea fierbinte la ibric. Spumă din prima cană turnată. Filtrul de la birou, bolborosind dimineață. Abur fierbinte de cafea perfect pentru miros ud de ploaie. Nes. Tiramisu. Sacii de boabe crude. Culorile cafelei prăjite. Râșnițele imense din magazinele de cafea. Săculeții de in, plini cu boabe. Borcanele mele de cafea boabe pe care nu le macin niciodată ci doar le adulmec în răstimpuri. Râșnița de acum 20 ani a lu’ maman pe care o scoteam din priză ca să o scutur de cafeaua proaspăt măcinată de frică să nu pornească brusc cuțitele. Cănile de nes frecat cu zahăr și o linguriță de apa până devenea auriu. Borcanele de plastic, transparente,  cu etichete de cicoare, de la Ina. Cafeaua de la magazinul din colț. Paharul imens de Starbucks băut acum mulți ani în prima mea dimineață în Cluj. Pofta de gustul cafelei. Ibricul fierbinte de exact o cană pe care mi-l aducea maman pe pervaz, dimineața la 7. Cafeaua pe care mi-o faci tu. Și cum deschid ochii să te văd cum împingi aburul spre mine ca-n reclame, să mă trezesc. Colecția mea de căni. Colecția de lingurițe cu coadă lungă. Colecția de șervețele coffee themed. Blogul meu.

Coffee is my language. Espresso yourself. Better latte than never. Take life one cup at a time. Lizu.ro is my life, one cup at a time. So many blends, so little time. Take time to smell the coffee. Deja Brew: the feeling you’ve had this coffee before. All the time is coffee time.

Tryin’ to collect my love thoughts

by

I feel the same way as the rest of you. With my fingers, mostly.

Îmi vine să scriu scrisori lungi pe caiete studențești de matematică, să stau cu tine în umbra storurilor trase și să clipesc alintat, să fiu pudică și entuziasmată, să tremur și să-mi dea lacrimile de fericire. Dar nu mai pot. Tonul e constant și real, certitudinea de fericire vine mai sec ca altădată și pudoarea ne-a rămas lipită de limita încălcată cu mult prea mult timp în urmă.
Îmi vine să îți iau cadouri fără să știi, să nu mai întreb nimic ci doar să te respir și să-mi fie deajuns lenevitul înfășurată în același cearșaf cu tine. Dar nu mai pot. Te întreb dinainte ce ai nevoie, dacă nu mă asigur de plan și direcție nu am încredere că ne îndreptăm spre bun și bine și lenevitul a devenit prea fad.

Vreau înapoi liniștea cuibăritului în tine. Liniștea gândului. Siguranța.
Everything else is being taken care of.

Am să-ți cumpăr un cadou, am să-ți scriu o scrisoare de dragoste pe foaie de matematică, am să mă înfășor într-un cearșaf alb și-am să mă cuibăresc în tine. Și-am să tac.

I know that you believe you understand what you think I said, but I’€™m not sure you realize that what you heard is not what I meant.

Te iubesc.