Awwww yeah…
Iarnă pufoasă. Bradul clipocește perfect și din când în când își cutremură globurile și foșnește scurt. Pisicile se plimbă vinovate cu fundițe roșii în dinți. Furate. Într-un colț de calorifer s-au uscat niște coji de portocală iar în ușă stă rostogolită o clementină. Furată. Cafea fierbinte și stare moale. Ninge des a iarnă perfectă.
M-am săturat de reproșat la fel cum m-am săturat să accept. Fuck off. Viața mea e prea frumoasă și nici măcar n-am timp destul să enjoy tot ce am la dispoziție, ca să mai pierd și cu oameni care nu mă îmbogățesc cu nici o senzație bună.
Un decembrie cu gust de panettone nu poate fi decât frumos. O dragoste împărtășită și surprinzătoare nu poate da decât optimism. Prieteni nebuni în jur dau împlinirea aia veselă când simți că n-ai vrea să fii niciunde în altă parte decât acolo cu ei făcând nimic. Un Crăciun dublat de-o supraviețuire. Un An Nou ca o renaștere. E bine să simți că aparții. Aparțin cui mă merită, în sfârșit.

Glume cretine plimbând o pungă de gummy bears din mână în mână. Promisiuni de lap dance și o cutie de fursecuri plină cu dreamcatchere. Sau goală. Caramele nemțești cu lapte și waffles franțuzești cu vanilie. Un cadou plin de Hello Kitty și-o rochie de Oscar asortată unui zâmbet perfect pentru covorul roșu. Sprinkles. Gelozie și încordare. Zâmbet și lene. Mi-e dor de o băută relaxată cu cei mai frumoși oameni care se întorc. Doar cei ce se întorc și cei ce au rămas contează cu adevărat. G vine. Mi-l imaginez zâmbind a iarnă, cu nasul roșu și privire sclipitoare, Dina cuminte o să bea și-o să ridice din umeri ca și cum n-ar fi nimic nou de zis și-o să îngusteze misterios ochii, Ale o să povestească muult, Cz o să râdă fermecător și amețit.
Singurul lucru de care îmi pare rău este că o să amânăm Schimbul de cărți postapocaliptic. O să ne întâlnim în ianuarie să ne povestim vacanța și să ne returnăm cărțile.

Apropos de cărți, de oameni, de pași și de intenții frumoase: Dani a scris o carte. Pași printre voi. Comandați-o! Banii se duc la oamenii care au nevoie și cuvintele frumoase ale lui Dani vin la voi.

Atât.
E iarnă. Facem prezența la vin roșu. Și-un joc de cărți.
De la Angela: … mai departe…

Nu putem trăi singuri. Avem nevoie de feedback. Din când în când, cineva să ne confirme că e bine – sau nu – ce facem. Altfel, ne putem ușor minți, înlocuind realitatea cu proiecția propriilor noastre gânduri. Contează să știm că îi pasă cuiva de noi, de ceea ce facem, de ceea ce visăm să împlinim. Viața e altfel atunci când o privim prin mai multe perechi de ochi. Așa putem vedea mai bine, mai nuanțat, mai departe.