Câți au senzația că ne știu povestea?
Ne-am așezat la masă, încet, una în fața celeilalte și ne-am întrebat direct: cine ești? de ce ești la masă cu mine acum? Chiar dacă ne cunoaștem de prea puțini ani. Da, este o întrebare bună.
***
Nu vreau să mă caute nimeni crezând că o să mă poată iubi. Continue reading
Category Archives: frappe
No More Mr. Nice Guy
A horse walked into a bar. Several people got up and left as they spotted the potential danger in the situation.
Cum reușesc? Păi, practic nu fac decât să practic o practică foarte practică. Egoism pur în situațiile limită. Generozitate maximă în rest. Nu-s eroină. Nu-s super human. În caz de cutremur, ploaie de meteoriți cât China, apropierea periculoasă a Melancholiei, tornadă, tzunami, zombie apocalypse, serial killer, urs, famine, war sau gândac pe perete, în primul rând mă gândesc la mine și la ai mei. Dacă mâna ta întinsă sau țipătul tău după ajutor mă pune pe mine într-un pericol mai mare decât cel în care efectiv ne-am trezit apăi o să ridic finuț din umeri în timp ce-mi pun la adăpost posteriorul/iubitul/iubita/părinții/pisicile. În vreme de belșug sau măcar supraviețuire lină împart orice cu tine: posterior, iubiți, părinți și pisici.
Și-mi iau mașină în curând.
O nuntă. O înmormântare. O sesiune. O despărțire. Un plan. O dragoste. O comandă. Un job. Viața mea ce merită sărbătorită in seara asta.
Can february march? No, but april may. It’s june, for f*uck’s sake! Să bem la terasă, zic!
Last day of your spring, first day of my summer
Azi ne-am așezat zâmbitoare în scaune compacte cu măsuțe și ne-am ascultat evadarea predată în noțiuni introductive. Cu fiecare noțiune, fiecare cuvânt și fiecare informație nouă, imaginația ne plimba pe străzi curate și frumoase, ne alătura oameni cum doar am auzit povești c-ar exista și ne împlinea dorințe ce n-avem curaj să le rostim cu voce tare la lumina zilei. Cursul de azi, unii pretențioși îl numesc ambiție. Noi l-am numit promisiune. Fiecare în gând pentru sufletul propriu și personal, promisiune.
***
Uit des cine sunt. Când știu cu siguranță, e o siguranță cretină că niciodată n-am cum să uit cine sunt. Mă regăsesc surprinzător Continue reading
In the end, the love you take is equal to the love you make
Vai ce valuri ciudate de stări de spirit m-apucă. Iar am o nevoie cruntă să mă ascund. Și-am să mă.
Nu mai pot scrie. Nu mai pot visa. Doar citesc. Doar dorm. Nu mai pot lupta și nu mai pot riposta. Doar analizez crunt. Am senzația că doar mă laud că trăiesc. Măcar iubesc.
Totul începe cu ploaie lejeră și rece care spală aerul de mirosuri stătute de iarnă. Continuă cu soare neconvingător și ferestre deschise larg. Dorințe tremurate de organizare și curățenie, carpete prăfuite de gânduri ascunse, sertare burdușite cu dorințe puse-n așteptare și coșuri de gunoi prea pline de vise rupte-n două. Toate sunt stârnite, scuturate și aruncate. Primăvara asta începe pe var alb și pisici negre, păr prea pieptănat și geantă mare, unghii veșnic colorate și parfumuri puțin în exces.
Când mă supăr pe oameni și situație, când mă enervez pe delăsarea mea și lipsa pasului de-ambiție mă joc absurd cu proporțiile și-aplic remediul clișeu al cumpărăturilor. Astfel, într-o zi în care străzile orașului încă sunt ocupate să înghită zăpezi murdare și topite, satele abia ieșite de sub nămeți țipă sub ameninarea viiturilor, ghioceii tremură de vocile stridente ale țigăncilor ce-i vând la preț de două pâini nefeliate și oamenii încep să se vadă de sub fulare și din glugi… într-o astfel de zi am să am îndesată într-o sacoșă târâită în mâna dreaptă, o bibliotecă simplă de pin iar cu mâna stângă am să mângâi o geantă de umăr mare cât o geantă de voiaj.
Câinele prietenului unei prietene a murit. Motanul preferat al mamei mele a murit. Mie îmi mor gândurile sau cuvintele când aud de minitragedii dinastea. Mă blochez și nu știu ce să zic. Nu știu cum să-i conving că știu cum e. Că știu cât doare. Of. Binenteles că fiecare exces de tristețe sau drăgălășenie legat de vreun animăluț se transformă în exces de alintătură revărsat pe animalele proprii și personale.
V-am avertizat că-mi oscilează stările. Lumină de somn. Organism în stare critică.
Poze. De pe weheartit.com.
We live in a world where we have to hide to make love , while violence is practiced in broad daylight
Alternez căderi gri cu stări optimiste. Îmi împachetez grijile în hârtie cerată și le pun pe seama exploziilor solare. Visez planete apocaliptice.
Înainte se făceau filme despre viitor. Acuma se fac filme despre sfârșit. Ni se pregătește ceva.
—
Te-am trezit azi în mângâieli și chinuială moale. Așa cum nu te-am mai trezit de mult. Snuggle. Ți-am făcut cafea cu lapte și ți-am servit-o lângă bucăți mici de turtă dulce. Mi-ai mulțumit cu uimire și privire somnoroasă. O zi proaspătă ca o salată de crudități în plină iarnă, o previziune de ger aspru ca o ceapă roșie tăiată prea mărunt, o urmă de rimel întins ca un alt început de cădere gri, un oftat, o îmbrățișare și-o noapte de dragoste. Mă vindec doar dacă… Te vindeci doar dacă…
—
Mi-a fost dor tare de tine.
—
Din brațele tale totul pare mult, dar muult mai ușor.
—
Stumble upon:
Words and a chandeliar. Via Shannon.
She marches to the beat of a different drum…
…the funny thing is that I hear the same one.
Îmi plac femeile frumoase. O femeie frumoasă nu are cum să nu-ți placă. Îți rămâne privirea ațintită. Oricât de trist ai fi, indiferent, rece și nepăsător. Când vezi o femeie frumoasă ești un pic mai fericit, brusc.
Nu din impuls neapărat perfecționist sau pretențios dar îmi plac femeile foarte frumoase in toate sensurile cuvantului nu doar de poza.
Îmi place o femeie frumoasă care să știe să meargă, privească, zâmbească, fluture din gene, râdă zgomotos, se joace, iubească, alinte, încrunte. Neapărat încrunte. O femeie sigură pe ea, slabă, tatuată și nerușinată. O femeie ușor vulgară, ușor rea, ușor deschisă. O femeie mai mult misterioasă, cu ochii mijiți a răutate dar cu mângâierea pregătită și cu senzația că doar eu știu ce-i mai departe decât ce se vede.
Cu ceva noroc poți întâlni și iubi astfel de femei. După un timp îți dai seama ușor care e tipul preferat de femeie. Preferat în a iubi, în a dori și în a vrea alături. Și nu ține de culoarea părului pentru că poți derula zâmbind sau mușcând buza de jos, amintiri cu șuvițe brunete, bucle mari blonde, breton șaten ciocolatiu sau roșcate naturale cu pistrui.
Gusturile nu se discută. Extrem de subiectiv, sentimentul dat de o femeie superbă. Chiar senzația că e superbă. Poate din modul natural cum își poate bea cafeaua, goală, picior peste picior, în fotoliul din fața calculatorului tău, de cum își șterge rimelul întins sau cum poartă o rochie, dresuri plasă și tocuri ascuțite sau jeanși rupți și bocanci de armată, de cum poate sări în picioare minute întregi ca pe o trambulină, bucurându-se ca un copil de salteaua mare a patului din dormitor sau de cum mănâncă struguri nespălați umblând desculță și cu un tricou prea mare pentru ea. Trăite și iubite, păstrez femei cu zâmbet misterios pe care întotdeauna întorci privirea după ce prima dată l-ai zărit. Femei ce fură răsuflări când intră într-o încăpere. Femei reale, palpabile. Alea pe care din primul moment în care le vezi ți le poți imagina și muncind dar și lenevind, și cântând și tăcând, și mâncând și gătind, și făcând dragoste alintate dar și pasionale și sălbatice, crescând pisici pufoși dar și câini mari și duri, ascultând muzică soft dar și rock zguduitor, mângâind copii sau fiind copile.
Celebre? Bookmarks from my taste folder.
De Vikki Blows v-am zis de prea multe ori până acum. Urmăresc revistele în care apare, videourile promo pe care le scoate, ședințele foto și fotografiile de la evenimente. E în top preferințe de câțiva ani buni.
De Lady F. vă spun acum. Că e descoperită recent. Browse her deviantart gallery. Brr, ce femeie!
De Monique Alexander nu vă spun. Că e porn star. (înainte de a se silicona, clar, pentru cunoscători)
Pe Olivia Wilde doar o pomenesc și o las așa. Că o știți cu toții. 13.
Cunoscute doar de mine? Sunt. Câteva. Care se știu și care acum zâmbesc recunoscându-se în rânduri, dacă mă citesc. Lucrul cu care întotdeauna m-am mândrit este că le-am spus din prima clipă în care le-am cunoscut ce senzație, sentiment și stare îmi dau. Să-mi poată purta apoi declarația toată viața cu ele.
I can’t remember the last time I wasn’t at least kind of tired
Încerc să îmi odihnesc ideile. Poate aşa o să dispară vâjâiala asta din cap. Ieri m-a certat finuţ şi superior. Doar pentru că am avut sentimentul că trebuie să-mi cer scuze pentru că îmi place un om. Şi-apoi de ce aş menaja pe toată lumea în discuţii şi-aş miza pe extrasinceritate când de fapt singura persoană cu care ar trebui să comunic e cea care îmi place?! I-au venit sfaturile frumos şi matur. Nu mă aşteptam. Mulţumesc. Aşa îţi sfătuiam şi eu pasiunile? Deşi presimt că voi fi speechless următoarea dată iar comunicarea se va rezuma la un zâmbet tâmp am să mă reduc cumva doar la această direcţie. I could go on and on but let’s move on shall we? Say, you’re me and I’m you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs… haven’t felt like this in years… the great magnet of malicious magnanimous refuse! Let me go and plunge me into the dead spot again! That’s where you go when theres no one else around it’s just you and there was never anyone to begin with now, was there?
Cred că e timpul să apari din nou.
Am învăţat că sunt oameni cu care mă simt bine să tac. Am învăţat că e mai bine să nu încercăm să trecem la nivelul în care ne simţim bine vorbind ci mai bine ne bucurăm de nivelul probat. Am învăţat că cine sunt nu-mi poate spune nimeni. Nici cum să fiu şi nici de ce. Mi-e bine chiar dacă e greu. Regretele îmi sunt doar clişee uzate din dragoste şi-s mici şi nesemnificative chiar dacă le percep eu mari. Lista cu lucruri făcute până acum e mai mare decât cea cu neîncercate. Lista cu lucruri propuse şi realizate e mulţumitoare.
Între timp se fac şi liste calme cu vin roşu şi vin alb, cafele tari şi alune sărate, cuburi de gheaţă şi muzică în surdină. Înainte de zori, fac 31 de ani. Zâmbind oamenilor care mă iubesc. Mi-am programat dorinţele, mi-am programat gândurile pe care să le trimit, mi-am programat planurile care încep de mâine. Nu vreau cadouri. Vă vreau doar pe voi.
If you want to be happy, be.
 |
| (tumblr) |
Dimineaţa începe frumos cu storurile trase, ochii mijiţi şi părul ciufulit. Seara se termină răcoros cu plimbări lungi şi pahare înalte de bere.
Tryin’ to collect my thoughts…
Unii oameni ştiu, alţii învaţă uşor, alţii nu sunt capabili nici să-nveţe. Sunt unii ce se prind pe final cam cum ar trebui. Sunt şi cei ce realizează brusc şi din momentul ăla se transformă. Doar pentru că au curajul să şi-o recunoască. Şi-apoi mai sunt şi cei ce nu au avut încă ocazia. Dar o aşteaptă şi o vor. Sau cei ce mint că ştiu să dea şi să primească. Că ştiu cum să iubească. Nu-s conştienţi că iubirea se vede în ochi şi răsuflare, în vene, puls şi gesturi din reflex. Păcat.
Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita…apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta… tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry… un tort de cremă dulce de-a lu’ mama…fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost… Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.
Iubesc liniştea pe care mi-o dai. Şi sentimentul de mândrie. Trezeşte-te, săruta-mă de bună dimineaţa şi uită-te la mine cu ochi somnoroşi. Printre şuviţele de păr. Trei ani e mult. Din şapte-n şapte luni. Până la februarie, sărbătorim un august cald, un noiembrie ud şi cel mai frumos an nou trăit vreodată.
Summer weeks should skip monday
 |
| (foto) |
What do I want? TIME TRAVEL! When do I want it? THAT’S IRRELEVANT!
Îmi pierd încet fărâmele de bunătate rămase. Când nici măcar alea nu-s înţelese. Nu-s social acceptate. Mă scufund în piscine sclipitoare de egoism banal. Fără să mă bronzez. O vară fără bălăceală pe-nserat nu are sens.
—
Fac planuri frumoase neîmpărtăşite. Cu apropiaţii împart aiurea grijile, fricile şi gândurile amare. O rată în franci elveţieni e mai demoralizantă decât faţa urâtă a oraşului ăsta. Planul e să plec departe. Mai departe decât credeţi voi.
—
The honeymooners devin legendă. Mă-nclin. Şi poftesc la tort cu gust vestit.
—
În plan am nuntă, târg, jeanşi noi şi câteva proiecte online (posibile doar pentru că cele în desfăşurare au succes).
Între planuri am să dorm mult, să citesc (nu pot să zic mai mult că nici măcar puţin n-am citit lately) şi să învăţ babutele din bloc să-l recunoască pe Corey Taylor după primul vers.
—
Să vă fie vara plină de mingi de plajă colorate. Să vă fie zilele răcoroase precum piscinele cu apă limpede. Să vă fie gândurile calme precum o dupamiaza pe-un hamac şi imaginaţia precum spuma dintr-un pahar de bere prea rece.
Mie nu mi-a dorit-o nimeni aşa. A trebuit să mi-o inventez singură. Aşa cum am să-mi inventez toamna cu accent nemţesc, iarna ardeleneasca sau primăvara pur italiană.
—
Şi pe final acelaşi nerăsuflat ‘haters gonna hate’. Şi vor comenta anonim şi cretin pe blogul meu.
It’s always darkest before dawn
Mi-e dor de o noapte albă, de filosofie cu ochii cârpiţi şi aburi de alcool răcoros. Mi-e dor de sunetul cuburilor de gheaţă din congelatorul pe quick freeze, pahare mari de Teachers cu multă Cola şi muzică în surdină. Mi-e poftă de miniamandine şi cafea tare, de împachetat cadouri şi făcut planuri de vacanţă.
—
Respir după comenzi imense, în sfârşit livrate. Zile agitate şi zgomotoase, job solicitant şi deadline-uri de respectat. Mă scutur, mă mai lupt, mai şi zâmbesc şi merg înainte.
—
Pentru data viitoare am să-mi aduc din pod vinilurile, am să gătesc o grămadă de bunătăţi şi am să stau lipită de tine. Promit să rezist până în zori.
—
Resping reacţii rele şi invidie înţepătoare. Îmi trăiesc viaţa mea. A mea. În modul meu aparte dar de bine în toate sistemele voastre de valori sociale şi morale. De care culmea, nu îmi prea pasă. Dar nu-i nimic. Am învăţat atât de bine să resping invidia şi răutatea. Am să-ţi permit să minţi şi să te prefaci în timp ce în interior o să te minunezi de cât de fericită sunt fiind ce sunt de când mă ştie toată lumea.
—
Totul e mult mai simplu după ce rezolvi măcar una dintre enigmele universului. E momentul în care toţi supereroii din filmele americane încep să trăiască în tine, e momentul când viaţa ta capătă singurul sens şi singura direcţie pe care trebuia să o aibă vreodată, e momentul când începi să devii conştient de puterea ta. Respiri mai adânc, iubeşti total şi şocul ignoranţei de până acum trece extrem de repede. Privirea superioară şi zâmbetul cald sunt singurele care te trădează. Că ai ajuns la un alt level.
—
Echilibrul mimat şi liniştea fără drame omoară pasiunea. Sau doar o ţin cumva captivă. Doar mi-e dor tare. De tine. O noapte albă.