Azi ne-am așezat zâmbitoare în scaune compacte cu măsuțe și ne-am ascultat evadarea predată în noțiuni introductive. Cu fiecare noțiune, fiecare cuvânt și fiecare informație nouă, imaginația ne plimba pe străzi curate și frumoase, ne alătura oameni cum doar am auzit povești c-ar exista și ne împlinea dorințe ce n-avem curaj să le rostim cu voce tare la lumina zilei. Cursul de azi, unii pretențioși îl numesc ambiție. Noi l-am numit promisiune. Fiecare în gând pentru sufletul propriu și personal, promisiune.

***

Uit des cine sunt. Când știu cu siguranță, e o siguranță cretină că niciodată n-am cum să uit cine sunt. Mă regăsesc surprinzător în limbi ce credeam că n-am să le vorbesc vreodată. Și-n ochii tăi. Și-n vocea ce povestește calm în cameră, în timp ce eu în bucătărie îmi pun lapte în cafea. Înaintez pe pipăite. Cărămizi umede și ziduri după colț. Din când în când dau de piele. Când nu-i a ta mă gândesc că ți-ar plăcea să o simți. Când e a ta parcă nu-mi vine să cred și insist cu o apăsare ușoară.

***

Mi-am amintit jocul nostru stupid în care ținem ochii închiși strâns și ne înghesuim într-o îmbrățișare și ne șoptim serioși unde vrem să fim când deschidem ochii. Sigilăm incantația cu un sărut după ce deschidem ochii în ochii celuilalt. Peste timp, când ajungem acolo, în mometul ăla de respiro și de gustat fericirea împlinită, repetăm scena întrebându-ne șoptit în ureche: Îți amintești cât ne-am dorit s-ajungem aici? Și cumva începem să credem că îmbrățișarea aia cu promisiunea ne-a adus acolo. Că a funcționat teleportarea. Doar că mai lent.

A funcționat de prea multe ori.

Și pentru mine mai funcționează într-un fel anume. Închid ochii strâns și îi deschid în îmbrățișarea ta.

***

This. I can relate.
“Are you a lesbian? No. Why do you run a lesbian blog if you’re not a lesbian?
Because I think women are beautiful. And what’s better than one beautiful thing? Two beautiful things. Fucking.”