Și-mi iese încet încet.
Aș fi deschis larg fereastra să miroasă a ploaie dar mi-am amintit că m-am mutat la munte și e încă frig. Cireșele se-apropie de 10 lei pe kilogram deci mi-aș permite un castron imens care să-mi facă rău dar să-mi potolească pofta până primăvara viitoare dar zilele astea ude și reci merg bine cu cești mari de cafea caldă. Înlocuiesc cireșele cu biscuiți. Deocamdată.
De doi ani stau în cartierul ăsta și abia acum am văzut că parchez mașina sub un salcâm. E singurul copac din parcare și-acum își atârnă crengile grele de flori, parfum și vis. Realitatea începe după ce închid portiera și simt mirosul de cățel ud pentru că, da, așa ne miroase mașina în anotimpurile ploioase. Sau tot timpul cu excepția zilei când o scoatem din spălătorie. Rar având în vedere că o singură spălătorie auto din tot orașul ne primește. One of the perks of living with a labrador.

Mâine începe TIFF-ul și uitându-mă pe program n-am putut să nu mă minunez cât de multe cinematografe are Clujul dacă mai adăugăm și Cinema City-urile și nici nu ne mai gândim la toate locațiile în aer liber unde o să se proiecteze filme pe toată durata festivalului. Nu cred că și-ar da seama dacă le-aș teleporta un cinematograf și la Galați. Uof, mi-e ciudă câteodată.

De duminică începe vara la Cluj cu 25 de grade și ultima zi de mai.

Can february march? No, but april may. It’s almost june, for f*uck’s sake! Să bem la terasă, zic! De mâine.