Undergoing such a change: “an automobile that transformed into a boat”. Sau excavatorul ăla al tău cu platformă pe care eu tot puneam vikingul. E timpul să-l facem motocicletă.

“For the past 33 years, I have looked in the mirror every morning and asked myself: ‘If today were the last day of my life, would I want to do what I am about to do today?’ And whenever the answer has been ‘No’ for too many days in a row, I know I need to change something.” (Steve Jobs)

Despre schimbare s-au scris și-o să se scrie cărți motivaționale scumpe și prea cumpărate. O să se publice postări pe bloguri prea puțin citite făcându-le super citite, o să se dea like și share mereu. O să se îndrume spre, sfătuiască să și propună câteodată ca soluție. Schimbarea. Dar nimeni nu recunoaște că e frica noastră cea mai mare. Ne place mai mult transformarea decât schimbarea. Transformarea ne sună a evoluție și schimbarea a pierdere.

Nu ne recunoaștem resemnarea, nu vrem să ne conștientizăm nefericirea nici singuri și privindu-ne ochii goi și uzi, nu vrem să trădăm tiparul, standardul, sistemul bazat pe aparențe lame. Susținem că nu ne dorim schimbarea decât să ne recunoaștem neîmplinirea sau nefericirea. Eh. Dramatic change. Never mine. Eu îs aceeași. Tu ești același. Și tu. De prea mult timp. Schimb doar decorul. Niciodată dragostea sau direcția.

—

Mi-e atât de răcoare dimineața și atât de bine! Zâmbesc la geaca ta și-i miros gulerul, zâmbesc la paharele de cafea aburindă de la chioșcul de unde mi-a luat Ina o vară întreagă cafea de băut numai la foișor cu ochii pe Dunăre, zâmbesc la discuțiile pe care le are Flo cu o Liz de-acum trei ani, de-acum patru ani, zâmbesc că mi-e drag de pulovere cu glugă, ghete cu pinteni și eșarfe parfumate.
Am început să răscolesc în pod după haine groase. Am început să iubesc sub pilote călduroase. Am început iar să adorm la seriale zgomotoase îngropată sub mormanul de pisici. Două pisici adunate sunt un morman. Serialul este Grimm. Și zâmbesc și-n somn când dai sleep la calculator, de lângă mine sau prin teamviewer.

Plănuiesc relansarea magazinului Lizknot de pe Breslo și să răspund milioanelor de cereri de brățări. Plănuiesc un schimb de cărți de toamnă cu ceai cald și zâmbete cunoscute. Plănuiesc o plimbare la București, una la Cluj și una la Dortmund. Plănuiesc un târg de handmade, o prezență la blogmeet și un adio unor oameni care nu au ce caută în viața mea. Toate îngrămădite în toamna asta.

Toamna asta e a mea cu totul. Am trecut de la sandale mov direct la ghete cu pinteni. Am trecut de la tricou decoltat la geaca ta de piele. Am trecut de la plâns de dor până adorm la sărutul tău cu gust vanilat de clătite cu ciocolată. Am trecut de la minciuni, inconsecvență și venin în principiile altora, la sinceritate, direcție clară și blândețe.
Random mystical facts (de toamnă):
Florăriile sunt deschise sâmbăta dimineață la 7 și sunt păzite de cockeri aurii, tunși scurt și caraghioși.
Pisicii din grădini pot avea fața albă dar nasul negru.
Dacă lași o zi și-o noapte geamul deschis la mansardă, podul se umple de zgomote ciudate.
Un hoț se poate chinui să îți spargă casa doar ca să-ți fure parfumul de la mine. Atât.
Fostul meu soț s-a recăsătorit. Să-i fie de bine. Eu m-am învățat minte.
Unii oameni se fac de râs și eu ronțăi popcorn și mă uit la cât de triști îs. Fail.
Mied. Femeie cu/fără pisică. Prietenă paradoxală. Schrodinger woman. Incantations casting sister.
Eu. Care închei anul ăsta cum tot plănuiesc de trei ani. Plecând. Cred că am stat doar pentru tine. Și pentru vara asta. Pentru dragostea ta.