Breakfast in bed

Mă trezesc în zgomote de bucătărie și miros apetisant de mic dejun. Nu știu dacă m-am mai trezit vreodată așa. Doar eu trezeam așa amestecând abur de cafea cu miros de pâine prăjită și zgomot de grill sfârâind. Când deschid fereastra aerul mă trezește instant.
Sunt de părere că așa trebuie să fie viața fiecăruia dintre noi, cu mic dejun servit la pat, cu lenevit în apă caldă și în spumă într-o baie mică cu lumina stinsă și doar lumânări parfumate pâlpâind, cu întâlniri somnoroase și prăjituri dulci dăruite să avem ce mânca la birou, cu sms-uri să ne meargă fain ziua, cu reveniri într-un acasă mirosind a clătite cu portocală rasă și pe hol a aftershave, cu filme comentate și scene repetate să le înțelegem, cu răscolit în cutii și făcut planuri de mai departe, cu adormit pe jos sub pisici torcânde…

Viața mea capătă o altă culoare. Am stat până târziu sortând lucruri nefolositoare și gândindu-mă dacă să-i trimit agende vechi de câțiva ani lui Flo. Sau pixul cu multe culori de la Ina. Am prea multe lucruri și dacă vreau să fug în lume acuma aflu ce las în urmă că sincer nici nu mai știam ce am prin toate cutiile.

Am în intenție de mulți ani să părăsesc Galațiul în favoarea Clujului. Și am fost de la început conștientă că e un proces de durată. Chiar dacă mulți pași au fost făcuți și planurile iau contur de la o zi la alta știu că poate să mai dureze încă 3 ani. Tu zici că doar 3 zile. Ca în visele mele apocaliptice în care bag pisicile și laptopul în rucsac și te iau de mână. E mai complicat de-atât.

De câteva zile stau departe de Facebook. Până se liniștește nebunia cu câinii. Că eu plâng la toate pozele și articolele sharuite de lume. Oricum suntem un neam stricat de violatori, bețivi, criminali, maneliști, lacomi și frustrați încrâncenați. Cum să aud de la un om care muncește la aceeași firmă cu mine că prinde câinii și-i duce și-i aruncă de pe viaduct? El crește doi copii. Deci peste 20 de ani vor fi doi ca el. Și pentru ‘oameni’ ca ei nu există leac. Decât fuga departe.
MmmmmMmmmm
Mă întorc la starea mea de breakfast in bed și pisici torcânde lângă cada mea cu spumă.

Trebuie să-mi schimb permisul auto. Curând. Și să-mi fac pașaport. Că n-am. Culmea. Și e și timpul pentru un nou tatuaj. Pisici, dragon, luna, sugarskull sau trandafir. Clișeu. Că le voi avea pe toate pe mine.

Aștept o siglă nouă pentru lizu.ro. Și o modificare mică mică la logo-ul de lizknot. Aștept bannere noi și vesele, avatare pentru toate magazinele și paginile și multele proiecte terminate să pot anunța relansarea. Că toamnă-i numai bună transformarea.
Diseară la Bankers îs Păsările lui Hitchcock. Mâine e vineri. Ce facem de Crăciun și Revelion?

3 comments on “Breakfast in bed

  1. Laura says:

    Luam micul-dejun in pat, desigur. Ce intrebare-i asta? )

  2. Flo says:

    Eu am impresia ca pasaport iti trebuie numa’ dac-o iei inspre Est, poate si pentru niste tari mai mici si mai ascunse din Vest. Da’ ce, ti s-a luat de continentul nostru fara granite? Ba nu-i musai s-avem toti mic dejun la pat, cineva trebuie sa ni-l si faca, asa-i roata vietii, se-nvarte chiar si patrata. N-o murit nimeni de la facut clatite pe aragaz racordat corect la reteaua de gaze. Altfel: primesc agende oricat de vechi, n-am treaba cu Timpul decat o data pe an, cand insista El sa ne vedem pentru sincronizarea ceasurilor. In rest il dau in ma-sa; pardon de expresia nedomnisoreasca. Iau agende vechi, ca-s carti nescrise, de la Liz.

  3. Flo says:

    Dragon-tatuaj? Dragon lung si negru, infasurat in jurul coloanei vertebrale de jos in sus, asezandu-si linistit capul pe prima vertebra cervicala, care nu-i chiar prima, da’ se vede prima. Dragon de forma japonez, da’ nu chiar, fara solzi si poate chiar fara gheare, mai lin si mai intunecat, mai mult sarpe, da’ totusi dragon, incolacit pe-un spate alb. Ia d-aci cliseu ajuns cliseu tocmai pentru ca face inimi sa se rasuceasca si stomacuri sa se-ntoarca. (Random, random.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − one =