I feel like I have a new life and I’m going to take full advantage of it.
Mă paște o tristețe lungă cât 10 zile și gravă cât o plecare temporară. În rest sunt fericită. Îmi trebuie odihnă și vacanță, aer de departe și muzică nouă, oameni frumoși și îmbrățișarea ta. Planul se îndeplinește, ținta se atinge, luminița de la capătul tunelului se vede și puzzle-ului nu-i lipsește nici o piesă. Imaginea e completă.
Îmi trebuie distanță de oameni care scuipă venin pe toate orificiile și se poartă cu-o ipocrizie grețoasă, distanță de oameni care se plictisesc în viețile lor goale și-și găsesc ținte de scuipat. Ca să aibă ce linge dup-aia. Meh.
Visez la calorifere calde și saci de dormit întinși pe parchet, la pisici cu mustățile zburlite de la explorat colțuri de casă nouă, la parfum moale de piersică din prosoape pufoase și la lumânări aprinse într-un colț de casă fără rafturi.
Băi, cu toată tristețea asta, cu toată inima strânsă, cu tot golul din stomac, cu toată teama și toată schimbarea, îs fericită. Supraviețuiesc pe supradoză de sirop de pătlagină, îmi beau prima cafea în aerul dimineților de toamnă după ce îmi lipesc buzele de obrazul unui bărbat frumos cu barbă, trag jaluzelele ferestrelor mari ale biroului zâmbind și-mi ling degete lipicioase de la mini amandine cu prea mult sirop. :)
Oamenii nu-s conștienți că nefericirea se vede. Că răutatea urâțește. Că porcitul și jignitul nu te fac elitist. Patetic. Salut din mers. Și-mi las o bucată de inimă pe o bancă din centrul Galațiului unor suflete lângă care aș îmbătrâni fericită amestecându-ne pisicile negre și croșetându-ne gândurile.
Mi se îndeplinesc prea multe propuse chiar dacă lent. Trăiesc cu un scop întotdeauna, iubesc pe cineva anume, primesc cam ce și cât dau și știu ce mă face fericită.
Toamna asta are prea multe cuvinte de adio, prea multe stări de ‘la revedere’, prea multe așteptări simțite și prea multe frustrări răbufnite. Dar cel puțin o fericire pot să o garantez. A mea.
Throw your dreams into space like a kite, and you do not know what it will bring back, a new life, a new friend, a new love, a new country. (Anais Nin)
Surprinzator, is unele postari la care nu stiu ce sa zic. Ma rog, in afara de “Ma Liz, ma…”. Ia o acadea.
…
Trei-punctele is semnul de punctuatie cel mai de neinteles pentru mine. Dar voi intelege ca nici tu nu stii ce sa zici si-mi voi imagina c-am simtit la fel, cumva, intr-un fel. Corect?