“Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.”
Imunitate 0. Aruncăm răceli de la unul la altul. Ne preluam tusea și ne duelăm în nasuri roșii. ‘Am nasul roce!’ a decretat Janett acum mulți ani în urmă încercând să spună că are nasul roșu și rece. Și așa a rămas forever nasul ce simte toamna. Roce.
Paharul meu de cafea, azi dimineață, avea o felie de lapte pe el iar prăjitura de la birou se consumă numai cu Theraflu fierbinte. Printez bilete de avion cu numele meu dar nu cu destinația dorită. Aprob strănutând și-aș vrea să fiu în București acum. Pentru Flo și pentru Flo.
Oamenii se ceartă și se înjură online. Prietenii mei. Pe tema câinilor. A Roșiei. A TedX-ului. A BGG-ului. A naziștilor. Nu cu argumente. Cu jigniri. Nu de-acuma. De ceva ani chiar. Așa îmi trebuie dacă am prieteni mulți și din ambele tabere. Dar eu nu prea le știu tabăra că eu cu ei doar beau. Și mi-e deajuns că-s cu tine în aceeași tabără. De restul chiar nu-mi pasă. Să se porcească cât vor. O să beau în continuare cu plăcere cu ei. Din păcate.
Ah. Plec până la Milano. În interes de serviciu. Revin.
Și, de undeva cândva, asta: “If we are the same person before and after we loved, that means we haven’t loved enough.”
Si noi am vrea, am o impresie. Hihi. Only three marshmallows left. Ai sa gasesti ceva frumusete si-n Milan, ca n-o fi el mai cu mot. Azi-noapte n-am mai avut cosmaruri. Asta puteam foarte bine sa-ti scriu intr-un mesaj di telefon, nu stiu de ce aici.
Sa le prajesti bine la lumanare ca altfel nu-s bune. Gasesti pungi roz la 5 lei la Carrefour. Vorbeste cu mine unde vrei tu. Doar ca pe telefon ai mai multe sanse sa-ti raspund.
Am harta turistică a Milano-ului! Ţi-o aduc?
Sarumana, Ana… dar e deplasare de serviciu si nu o sa am nici un moment liber sa colind, tot timpul o sa fim insotiti si dirijati…
Mmm, păcat, hărţii ăsteia i-ar fi plăcut să mai vadă vreodată oraşul căruia îi poartă numele :D