Mă refac prea lent dintr-o boală infectă. Din care mi s-a zis că nu o să mă refac. Yeah.
Mi-am ales ziua asta să îmi revin, mi-am ales dimineața asta să deschid ochii ușor și să trag aer în piept, să-mi dau seama unde sunt și să zâmbesc. Mi-e bine. Au trecut zile de febră, zile de dureri, zile cu frică de operații și zile cu scârbă față de sistemul nostru sanitar. M-am îngropat în eucalipt și hrean, în tinctură de propolis și cartofi rași cu spirt, în bitter suedez și alifie de gălbenele. M-am refăcut cu pomelo, perle de brânză cu smântână și pudding de ciocolată. Cu ceai cald, covrigi de Buzău și covrigei vanilați.
Azi m-am trezit și primul gând a fost: cafea. Mi-am dat seama că sunt bine. N-am mai băut cafea de 6 zile. N-am trăit 6 zile.
So, picture this:
Zâmbesc tâmp la fereastră. Pentru că stau la mansardă, am țurțuri la streașină. Încep să simt cum mirosul de cafea înlocuiește orice alt iz de medicament și mentol din casă. Ascult Iowa pentru că melodia asta mă face să mă îndrăgostesc de tine. De fiecare dată și continuu.
Azi e o zi bună de răscolit în pod după podoabe de brad și căciuli cu urechi. Azi e ziua când a venit iarna peste mine, cu tot cu zăpadă, Crăciun, cadouri, revelion, oameni de zăpadă, bulgareala și mirosul tău. Cu amintirea fiecărei ierni trecute în care m-ai iubit pe Iowa. Și a fiecărei ierni trecute în care te-am părăsit.

Relax it’s over, you belong to me
I can tear you apart… I can recombine you…