Anul trecut, decembrie m-a prins departe de Galați. Anul ăsta m-a strâns cumva în brațe și nu m-a lăsat să plec.

When you’€™re safe at home you wish you were having an adventure; when you’€™re having an adventure you wish you were safe at home.

Mi-e ciudă că beau prea puțină cafea, tușesc a frustrare și mă enervez aiurea de dor. Casa mea miroase a Givenchy, tresare surd la blițuri și răbufnește-n căni sparte pe gresie.
Nu mă mai entuziasmează nimic. Nimeni. Nu mă aprinde nimic. Nimeni. O să-mi placă sărbătorile pentru că întotdeauna mi-au plăcut… dar o să-mi placă mai mult ianuarie…

Concluzii superficiale. N-am timp de târguri. Mă duc la minirevelion. Adică un prerevelion, nu un revelion mai mic. Am prea multe farduri. Prea puțini bani.

Am primit în mansarda mea, zâmbind, un trandafir roșu, o ciocolată Milka și câteva pungi de pufuleți. M-am răcorit cu rezultate la Superblog și m-am relaxat în oamenii care-mi acceptă răutățile. Care mi le înțeleg. Doar pe-un ceai sau o cafea fierbinte.

 Noapte târzie… după Voltaire și Rome, ascult Everlast.

I’ve seen a rich man beg
I’ve seen a good man sin
I’ve seen a tough man cry
I’ve seen a loser win
And a sad man grin
I heard an honest man lie
I’ve seen the good side of bad
And the down side of up
And everything between
I licked the silver spoon
Drank from the golden cup
Smoked the finest green
I stroked the fattest dimes at least a couple of times
Before I broke their heart
You know where it ends
Yo, it usually depends on where you start

Îmi exersez în continuare limita dorului și golul cretin din mine. De mulți ani n-am mai împodobit bradul fără tine.