Nu-mi place să promit ore fixe sau să fac planuri comune categorice. De ceva timp. Îmi plac lucrurile, întâlnirile şi planurile lejere, dacă se poate, dacă e de unde şi de ce. Dacă e să fie şi să se dorească.
Pe de altă parte, planurile mele individuale trebuie făcute din timp, la fix şi cu listuţă scrisă. Când plec la drum lung, Herr îmi pune în rucsac foi rupte din agendă cu exact toţi paşii intermediari de la a lua cafea de la automatul de pe colţ cu fisa din buzunarul din dreapta până la toate staţiile de metrou, magistrale, check-in-uri şi terminal sau număr de gate. Ştie că mă pierd şi mă panichez. Trebuie să ştiu exact unde merg, când şi cum. Dar după ce ajung oriunde îmi propun să ajung, nu mai vreau să ştiu nimic sau să fac nici un plan. Aştept comod să se întample, să-mi vină cheful sau pofta şi să mă odihnesc în viaţă. Şi mă odihnesc un timp, aşa random şi cu doar mici sparkles până mă apucă teama că pierd multe nefacându-mi planul. Planul de bani, planul de timp şi planul de socializare; toate absolut necesare ca să nu ratezi concerte mici în urbea noastră gri, party-uri în Daily sau vreun spectacol rătăcit. Ca să nu ratezi festival şi concert în capitală, festival în Europa, vacanţă la munte, mare sau oraş străin, târguri sau evenimente mai scumpe. Ca să nu ratezi exact lucrurile pentru care trăieşti. Şi iar încep să fac planuri cu liniuţe, citesc despre destinaţii, facem calculul în bilete de tren, litri de benzină şi sfârşim prin a cumpăra câte 3 sau 4 bilete de avion într-o singură seară.

Paradoxal listelor, sunt o dezordonată plină de lene confortabilă. Listele sunt pentru a ține departe surprizele neplăcute. Și se întâmplă cu succes, de aceea insist să gândesc planurile în detaliu. De zece mii de ori înainte. Cred că doar planurile care presupun părăsirea pe perioade îndelungate a zonei mele de confort. Pe de altă parte, deși n-am pic de orientare în spațiu, mă pierd des și intru în panică, sunt fricoasă și obsesiv precaută, dau destul de multă încredere însoțitorilor temporari, întâmplători sau permanenți.

Acuma mă gândeam că dacă planurile mari sunt făcute, bilete la câteva concerte luate, şi altele în plan, locurile în avioane rezervate şi prietenii anunţaţi că vor fi înghesuiţi câteva zile, ar trebui să mă calmez şi să las să se întâmple random restul plăcerilor mici precum clătitele cu ciocolată sau partyuri cu bere şi wursts sau să le fac şi lor, ţelurilor ăstora mici câte o listă? Sau un post it…?