I’m really trying to be fabulous today, but I was so fucking fabulous last night. I’m exhausted.
Was I tired, intoxicated, or in love? Or was I sober, asleep, and alone?

După ce vorbești prea mult, îți pare rău. Simți că ai dat prea mult din tine. Nu prea știi bine cui. Nu prea știi dacă merită sau dacă o să aibă grijă de bucățile din tine. Ți-e ciudă și simți că ai pierdut ceva.
Recompensa e atunci când, la următoarea revedere îți regăsești bucățile din tine în ochii, zâmbetul și starea celuilalt. Răsufli ușurat. A meritat. Ai fost în siguranță. Dar riscul lasă urme. Supradoză de oameni noi.
I have too many friends and I can’t make any new ones until the old ones start dying or something.
Vărs cafea pe mine, îmi alunecă și scurge pe obraji, îmi picură pe bluză. Câteodată jeanșii negri plini de scame te fac să zâmbești, câteodată ocolești trepiede imaginare prin casă, câteodată reiei conversațiile și-ți dai seama că poate ai fi spus altceva sau n-ai fi spus nimic, câteodată ești doar obosit. Oboseală faină. Ceață de primăvară într-o dimineață de iarnă.
Mi-e dor de tine. În tine mă odihnesc. În tine știu exact cine sunt. În tine sunt întotdeauna în siguranță. Fiecare oră de nesomn îți este dedicată. Îmi place să cred că și fiecare oră de somn/vis.
No one looks back on their life and remembers the nights they had plenty of sleep.

“Lizu, te bate tehnologia…”