…şi ne apropie în loc să ne despartă… Datorită, graţie şi mulţumită lui Cristi, iată că ne adunăm într-o grămadă ordonată (în toate sensurile posibile) încă o data ceea ce îi dispera pe unii oameni ce se consideră superiori rasei comune a bloggerilor; iată că vom abera probabil iarăşi ceva timp în jurul unui suc/cafea/bere/apa plată şi vom încerca să ne cunostem/remarcăm/impunem/împrietenim; ne vom simţi unii în plus fiind prea tineri, unii în plus fiind prea depăşiţi de mult de-adolescentă; vom zâmbi, face poze, spune bancuri şi nu în ultimul rând ne vom gândi cum vom relata întâlnirea pe blog a doua zi simtindu-ne mândri că am fost prezenţi (mai puţin cei ce se cred prea interesanţi să participe la un pahar acidulat de vorba cu bloggeri începători).
Sfatul meu este să veniţi sâmbătă la Mond’art la 18 fix sau dacă nu veniţi plimbaţi-va prin parcul din faţă şi spionaţi!

BLOGL
Cred ca oricine si-a imaginat ceva ceva inainte sa plece de-acasa mai ales daca era prima intalnire a bloggerilor la care participa. Nu a fost nimic din ce m-am asteptat. Nu o sa spun despre intalnire nici de bine nici de rau. Poate doar (din punctul meu de vedere) o vroiam mai relaxata si relaxanta. Atat. Despre oameni numai de bine. Foarte tineri. Va spun acum ce-am putut sa vad in 40 de minute cat le-am tinut companie.
Cristian Ciofu m-a impresionat foarte placut. Are umor, multa energie si veselie molipsitoare si o prietena frumoasa. Razvan ne-a dominat si trebuia sa stau putin incordata sa pot percepe toate cuvintele si sa fac diferenta intre ideile pe care i le-am inteles si pe care nu (doar pentru ca folosea termeni necunoscuti mie, omul stia despre ce vorbeste!). Vorbea mult despre proiecte in desfasurare, bloging pe bani multi, Aston-MArtin (sic!), web design si freelanceri. Facea eforturi sa ne faca pe toti sa ne relaxam, sa ne atraga in discutii, fuma tigari subtiri inchizand ochii pe jumatate si a baut cateva Mountain Dew pentru ca trebuia sa fure mireasa la miezul noptii. Alexandra a aparut ca o boare. Emana incredere in ea. Mi-a placut privirea. Patrunzatoare. Cip m-a facut sa-mi fie rusine de toate gandurile rele la adresa generatiei lui. Tanar placut. Inocent si cu un zambet frumos. Mihai parea de-al casei. Cunostea lumea. Vorbea daca avea ceva de spus. Totusi sa recunosc nu am facut cunostinta si drept urmare nu am stiut pana am ajuns acasa cine este. Alex m-a gazduit pe scaunul din stanga sa. Zambea intelegator parca si aproba din cap daca era deacord. Are o voce grava care vibreaza. Raspundea respectos la orice intrebare adresata direct lui. Vocea lui te cam face sa-ti iei gandul de la ce spune de fapt. Desi nu pare omul sa vorbeasca fara rost. Pare puternic (sic!). Si la imaginea lui se asorta o tigara de foi. :) Cornelia are o prezenta linistitoare si un zambet cald. Cu pomul ei cu tot. Ame era speriata ca si mine cand a ajuns. Lucreaza la Mond’Art. Asta a fost lucrul care mi-a ramas in cap. Tacea si ii privea pe toti. Ea zice ca alearga dupa fluturi. Zambea binevoitoare. EnKumber era calm si punea intrebari tinta pentru interesul sau. El probabil dintre cei noi era singurul care intelegea termenii profi folositi de elita. Era insotit de doi ochi frumosi.
Mi-a placut cu voi…