Mi-a fost rusine sa-i cer voie sa-i public scrisorile … dar o voi face cand voi zari in privirea ei
pe cea de dinauntru… O voi face cand se va opri din explicatii interminabile despre lucruri
carora eu le-am inventat definitia… O voi face cand imi va povesti ca altadata ce se intampla in inima ei… O regasesc doar intre doua fraze, cand isi trage respiratia si
priveste in gol, o secunda, doua, ca apoi sa inceapa iarasi sa se ascunda…
o secunda, doua… nu am timp, mi-am facut un discurs… o voi face asa:
Mai tii minte cand te intorceai de la scoala si te dezbracai in graba de uniforma fericita ca ai mai scapat de o zi plina de ore si profesori, sau doar fericita ca ma revedeai… si ne apucam nebune sa cantam toate cantecele pe care le stiam si pe care le inventam…
Mai tii minte cum se numea serialul ala bulgaresc (cred) … ambulanta?… si versurile cantecului Ochii tai??
Mai tii minte Norii negri…?
Sau… cum ne opream brusc si tipam cand auzeam pasii lui Buni pe scari “Nu am pus uniforma pe baaaat!!!”
Mai tii minte Scrisoarea III recitata pe intuneric sau la lumina unei lampi cu gaz…
Mai tii minte seara cand “a crapat un drac”?? “Ca si leul in turbare…! Ce leu in turbare???”
Mai tii minte cutia de curmale de la tara? Si floarea de pe tort!
Sau Dl David care la orice ora de matematica imi facea aluzie la tine… nici acum nu stiu de ce… ca sa ma simt mandra sau ca sa ma simt prost…
Mai tii minte stergarul cusut de mama si pus in holul scolii, in vitrina, cu numele tau sub el… m-am mandrit 8 ani cu el…!
Stiu ca ti-e greu… si mi-e frica sa te readuc cum erai sa nu iti fie mai greu… si stiu ca ti-e bine…
Stiu ca nu mai esti una ci esti doi… si cand ai incetat sa fii una, culmea, am incetat si eu… acum sunt si eu doi… si impreuna suntem trei.
Category Archives: shampoo bubbles
Si mai cred…
ca prima iubire ramane cea pe care ai trait-o cel mai frumos. Iubiri frumoase continua sa apara dar deja stii ce vrei si stii ce cauti. Atunci nu stiai… pur si simplu ai primit. Si ce o face speciala e faptul ca s-a incheiat cand credeai ca nu se va, ca te-a durut cum credeai ca n-are cum, ca te-a ranit iremediabil cand te credeai invincibil. Urmatoarele pot fi mai frumose dar nu vor fi traite la fel de frumos si intens ca prima… deja te aperi.
Cat de frumos poti sa iubesti la 19 ani?
Scrisori scrise acum aproape 20 de ani… nu de mine, dar la fel le-as fi putut scrie si eu si oricine altcineva aflat la prima dragoste. Am trait aceasta poveste… doar privind-o de pe margine si fixand privirea celei ce le-a scris, si am retrait-o citind o mana de scrisori… de zeci de ori… petece de hartie cu formule de chimie pe spate si coli intregi cu initiala destinatarului lor…
Asa am invatat ce e dragostea… inca de cand varsta mea era o mare si frumoasa nota in catalog…
Ascultam secretele, zambetele si lacrimile acestei iubiri pe care nu o intelegeam atunci si eram nerabdatoare sa cresc si sa inteleg…
Nu e nimic neobisnuit, anormal sau imoral… toti am scris macar un biletel de dragoste si am formulat in gand declaratii cliseu ce credeam ca vor darama obstacole inchipuite sau reale…
Vorbesc (scriu!) de acea prima iubire care iti implineste atunci toate visele adolescentei pentru un timp si care inevitabil te raneste mai tare decat orice altceva de pana atunci din viata ta si fara de care nu te vezi existand. Te face sa juri ca nu vei mai iubi niciodata si candva in viata “cand vei fi
MARE” ii vei arata lui/ei ce a pierdut!! E acea iubire peste care, crescand,
treci definitiv din pacate si ramane atat
de adanc ingropata de realitatile cotidiene ale omului matur incat o
scoti la suprafata doar sub forma de gluma inofensiva
sau de salut ezitant si sobru cand o intalnesti peste
ani la colt de strada. Acum inteleg…
Respect aceasta iubire… respect dorinta de-a iubi pe care a nascut-o in mine…
Cred ca oricine poate inventa sau incerca sa scrie o scrisoare originala de dragoste
care sa castige concursuri FM…
acestea nu sunt asa, dar sunt reale… sunt sentimente profunde in
cuvinte simple nu invers…
Sunt mandra de colectia de coli galbene cu marginea stanga indoita,
foi din caietul de matematica,
foi ingalbenite din caiete studentesti, jumatati de coli de scris
rupte cu grija si chiar o copertade carton de la
un caiet folosit… scrise cu stilou chinezesc cu pompita, mult
dorit de mine atunci si chiar asezat
printre telurile mele in viata la vremea aceea sub forma: “Cand o sa
fiu mare o sa imi cumpar 10 stilouri ca asta si o sa le umplu
numai cu cerneala Pelikan!”
Asa am invatat ce e dragostea… inca de cand varsta mea era o mare si frumoasa nota in catalog…
Ascultam secretele, zambetele si lacrimile acestei iubiri pe care nu o intelegeam atunci si eram nerabdatoare sa cresc si sa inteleg…
Nu e nimic neobisnuit, anormal sau imoral… toti am scris macar un biletel de dragoste si am formulat in gand declaratii cliseu ce credeam ca vor darama obstacole inchipuite sau reale…
Vorbesc (scriu!) de acea prima iubire care iti implineste atunci toate visele adolescentei pentru un timp si care inevitabil te raneste mai tare decat orice altceva de pana atunci din viata ta si fara de care nu te vezi existand. Te face sa juri ca nu vei mai iubi niciodata si candva in viata “cand vei fi
MARE” ii vei arata lui/ei ce a pierdut!! E acea iubire peste care, crescand,
treci definitiv din pacate si ramane atat
de adanc ingropata de realitatile cotidiene ale omului matur incat o
scoti la suprafata doar sub forma de gluma inofensiva
sau de salut ezitant si sobru cand o intalnesti peste
ani la colt de strada. Acum inteleg…
Respect aceasta iubire… respect dorinta de-a iubi pe care a nascut-o in mine…
Cred ca oricine poate inventa sau incerca sa scrie o scrisoare originala de dragoste
care sa castige concursuri FM…
acestea nu sunt asa, dar sunt reale… sunt sentimente profunde in
cuvinte simple nu invers…
Sunt mandra de colectia de coli galbene cu marginea stanga indoita,
foi din caietul de matematica,
foi ingalbenite din caiete studentesti, jumatati de coli de scris
rupte cu grija si chiar o copertade carton de la
un caiet folosit… scrise cu stilou chinezesc cu pompita, mult
dorit de mine atunci si chiar asezat
printre telurile mele in viata la vremea aceea sub forma: “Cand o sa
fiu mare o sa imi cumpar 10 stilouri ca asta si o sa le umplu
numai cu cerneala Pelikan!”