Am lasat incet oblonul sa fie intuneric atunci cand vii… daca vii azi la mine…
Imi place sa te iau de mana cand intri in casa si sa te duc sa-ti arat camera mica intunecata si tu sa clipesti amuzat la mine… sa-ti spun ca oblonul ii da un aer american si tu sa nu razi ci sa intelegi ce vreau eu sa spun…Din drumul de la usa pana in dormitor narile mele icep sa traga cu nesat mirosul tau si mana mea isi aminteste ce bine se potriveste in forma palmei tale… Si chiar daca e intuneric… ochii tai nu-mi parasesc privirea…in timp ce imi saruti palma inainte de a-mi lasa mana sa cada goala…
Imi place ca ne asezam ingramaditi pe jos sub fereastra deschisa cu oblonul tras si ne sorbim din ochi si nari fara cuvinte fara gesturi…
Imi imaginez incet ca ma tragi mai aproape cand tresar speriata de un claxon ce ajunge pana la noi… cu un oftat adanc iti plimbi mana prin parul meu si fortand putin imi tragi capul mai aproape de tine… stiu ca trebuie sa pleci si nu vreau… azi te-am gasit, te-am primit si nu vreau sa te las sa pleci… ochii imi ard… in gand iti spun multe dar cu voce tare nimic de frica sa nu stric momentul… si pleci… imi arunci o privire peste umar… o privire in care-ti vad doar un ochi… si ai plecat…
Inima imi bate tare tare semn ca ai fost aici… merg de la usa pana in dormitor inhaland urma mirosului tau… imi iau incet geanta… imi pun ochelarii pe cap… cheile… ma uit pe telefon… e ora 15… plec la serviciu… cu tine in minte…
Globul meu de hartie mi-a marturisit ca te place… ajung zambind… mi-e dor de tine…

Ieri a fost o zi grea pentru mine. Azi a inceput la fel de greu. Constientizand lucruri pe care nu le vroiam. Intelegand neputinta si limitele. Negand puterea banilor si laudand valoarea sufletului. Dand explicatii incet si trist la telefon. Zambind calm prietenilor care m-au consolat. Gandind triumful invidiei unora. Asumandu-mi un esec care nu-mi apartinea. Ridicand din umeri si vorbind singura prin casa. Planuind razbunari fantastice. Promitandu-mi succese nemaiauzite.
Am pus punct. Am apasat tare butonul masinii de spalat incercand sa-mi imaginez pe rand cuva plina cu gandurile mele si mai apoi cu tintele indignarii. A functionat usor usor. Doua monede pierdute-n buzunare m-au ajutat enorm cu zgomotul lor metalic. Coride, promenade, fantani si iz de pasiune latina… s-au scurs incet cu prima apa menajera expulzata… promisiuni se nasc si-acum dar cu zambet nu cu lacrimi. Sunt lucruri mult mai rele pe lumea asta.
Stii, cand iti dai seama ca raul care ti s-a intamplat nu e chiar atat de mare, si se putea si mai rau… parca realizezi ca si casa iti este mai luminoasa decat ti se parea inainte, si parul ti se aseaza mai bine acum ca a mai crescut, si masina iti surade la departare de patru etaje… parcata stramb dar lucind in soare si facandu-te sa uiti de rata ei, si globul mare de hartie se potriveste mult mai bine acum, si poti plati azi linistita ceva datorii facute cu gandul la magazinele de suveniruri si preturile de aeroport.
… fara legatura…
De 8 martie am fost la Lepsa. Si m-am simtit copil si nu femeie. Drept urmare: in loc de pantofi cu toc au fost tenisi; in loc de streptease masculin a fost tenis de masa.

Am avut timp, curaj si luciditate sa realizez ca primavara asta o ratez din cauza vietii as spune… a problemelor… mi-am dat seama ca daca trag tare, muncesc pe branci, strang din dinti, fac sacrificii… doar primavara asta… poate vara care urmeaza o sa fie speciala, si iarna care vine si anii urmatori. De fapt am realizat ca asa spun in fiecare anotimp, de fapt asa spune fiecare dintre noi… si ratam lucruri frumoase, cu adevarat speciale… asteptandu-le pe cele pe care ni le promitem.
Mi-a luat 4 minute sa fotografiez magnoliile, sa le simt parfumul, sa le admir frumusetea. Scuza multora e “Nu am eu timp de magnolii, parcuri si altele. Eu muncesc, nu stau!” Sunt oameni in orasul asta care nici nu stiu cum arata magnoliile, nu stiu ca avem un parc plin de parfum, si ce e mai trist e ca in goana lor de a-si plati ratele trec poate zilnic pe langa el…
Si eu mai aveam un pic si le pierdeam in favoarea vantului, verii, timpului…

Citesc un blog… copyright, teama de plagiat… citesc alt blog… planeta moare… si mai citesc un blog… stare de poezie. Raman la stare de poezie azi.

De pus/depus pe rana…

Mi s-a sarat obrazul de prelins
Si-n geamat s-a infiorat apusul
Nici umbra zilei n-a-ncetat din nins,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul

Nici nu mai stiu cum s-o numesc acum
Tradare nu-i, c-ar vrea si-un zambet plansul
Si toata ura mea s-a prefacut in scrum,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.

Si de ma-mpotrivesc din cand in cand timid
Revolte naste gandul rau; pretinsul
Izvor de noapte e acum un ochi avid,
Iar inimii i-e dor sa stea cu Dânsul.

JMS
21.12.2004

Uf! Primavara asta a venit repede cu soare turbat, aer curat, promisiuni de sanatate, zile de martisor care-au trecut pe langa, o noua casa cu noi ferestre si noi senzatii, de proprietate si putere… un colt al meu, cutii cu carti, un glob mare de hartie, mult praf, un caine rau, un dor de pisica, o mocheta maro de ciocolata, un var pe un perete cum e  cafeaua cu lapte,  goana dupa loc de parcare, scaune de pecuit drept fotolii, perdele mirosind a curat,
 vecini tristi si imbatraniti,
 dor de o ceasca de cafea in fata calculatorului care azi a inviat…
Si florile imi infloresc continuu…

Mi-e dor de starea imposibila si dureroasa de-a fi indragostit, mi-e dor de nerabdarea cu care astepti in statie uitandu-te la ceas, de stopul respiratiei cand doar crezi ca il zaresti, de golul din stomac si tremurul necontrolabil cand il privesti venind spre tine, de dorinta de a ramane lipita la pieptul lui inhalandu-i parfumul, mi-e dor de nelinistea cu care astepti urmatorul sarut, si urmatorul, si urmatorul… Mi-e dor de frica de a-l atinge si dorinta in acelasi timp… Mi-e dor de privirea care-mi spune ca sunt cea mai importanta, de oftatul usor si declaratia stangace care iti pune lacrimi in ochi, de mana ridicata pana la buze si umpluta cu un sarut in palma, de pasiune si promisiuni… Mi-e dor de dorul de a-l revedea si auzi, mi-e dor de fraze incepute in acelasi timp, de zambete frumoase si te iubesc-uri sincere…
Mi-e dor de cineva care sa-mi inspire toate astea… e ca si cum mi-ar fi dor de vremea cand eram la liceu… adica mi-e dor degeaba, sau mi-e dor si-atat. 
Mi-era dor de senzatii… le-am cautat… le-am gasit… si am adus cateva aici:

Hold me tight

 I love you…

 Shut the World Away

 Sweet first kiss

 Mon amourrr…

 We are in love!!

Citesc incet …ii vad, parca, ochii… ii aud si vocea:
“Am luat iar cartea verde, pixul care trebuia sa ti-l dau azi, un teanc de foi si … pe mine, le-am aruncat in pat si iti scriu.
Nu am o stare de spirit prea stralucita acum si aveam nevoie sa vorbesc cu tine. Am luat totusi telefonul langa mine, in speranta ca te vei trezi si ma vei suna. Stiu ca nu se va intampla, dar nu pot sa nu sper, pentru ca in momentul de fata e tot ce imi doresc. Sa ma suni…
Nu stiu ce sa scriu. Sunt putin dezorientat. Cum pot trai cand simt ca nu mai ai nevoie de mine? Nici fizic, nici psihic. Ti-am spus ca imi doresc sa fii langa mine si tu imi raspunzi … “Bine”. Hm… bine ca imi doresc.
Da, sunt rau. Insa cu mine. Ce mai am eu daca nu mai am iubirea ta? Ma simt gol… Ma simt inutil. Simt ca nu ma mai vrei. Numar zilele care trec de la ultimul “Te iubesc!” al tau.
Zilele astea ti-am mai scris, insa mi se punea pata si le aruncam. Cam ce aveam de gand sa fac si acum, insa, nu, voi continua, iti voi scrie… e tot ce mi-a ramas… acum, sa iti scriu.
…
Iti aduci aminte melodia care o ascultam intinsi pe jos la L. acasa: I found out in the middle of a heartbeat/and I know that I’m doing right/ together we are still so far apart/ I found out in the middle of a heartbeat/ and the more I try to be your light/ I can’t get any closer to your heart…
…
Nu vreau, refuz, sa traiesc numai din amintiri. Te vreau inapoi asa cum erai. Aceeasi melodie zicea: Everything we leave are those hungry nights/ But there’s so much left unsatisfied…
…
… eu eram drogul tau… iti aduci aminte?… serile, noptile la tine…
Acum ti-am trimis un mesaj… Uite, iti promit ceva,… Oricand vei vrea sa ma auzi cantand, pentru tine, oricand, oriunde, in orice imprejurare, in public sau cand suntem doar noi doi, pe scena, pe strada, sub balcon, oriunde, oricand, iti voi canta… imi pare rau acum pentru toate momentele in care vroiai sa ma auzi cantand, iar eu refuzam…
…
S-au stins luminile in oras. Doar la mine sta veioza aprinsa, mi-e frica sa o sting… In intuneric temerile te ajung mai repede, te innebunesc, te rod… As face orice sa te am langa mine acum, sa te mangai, tu sa dormi, sa te rasucesti, sa iti aranjezi perna, sa realizezi ca esti langa mine, ca sunt langa tine, sa te lipesti de pieptul meu, sa nu poti respira, eu sa imi afund fata in parul tau si sa dormim. Asa…
De ce gandesc numai in trecut? De ce mi-e frica de ziua de maine? De ce imi suna in minte “De ce” de la Vama Veche?…
Am avut un examen zilele trecute…Stiai…Ti-am spus…Asteptam sa ma intrebi ce am facut… Nu m-ai intrebat. Insa in acea seara, m-ai intrebat daca am invatat…
Imi doresc acum sa ma suni, cu vocea adormita sa-mi spui sa nu fiu suparat, ca esti aici, ca ma iubesti si ca o sa fie bine…Uf, … de ce nu suni?
Vroiam sa iti pun o intrebare zilele astea… Nu am gasit momentul potrivit. Vroiam sa te intreb dac te-ai imaginat vreodata imbatranind langa mine. De asta vreau sa citesti scrisorile mele seara, pentru ca daca te-as fi intrebat in timpul zilei, mi-ai fi raspuns…sau nu…
…
Haide, ia-mi mana in mana ta, hai sa zburam, sa reinventam iubirea, sa-i dam un alt sens, sa fim venerati pentru ce avem noi si nimeni altcineva nu poate avea. Sa ne lasam constiintele, problemele, gandurile la usa, sa ne incuiem inauntru si sa uitam de noi… in noi…
M-am ridicat pe perna, mi-am aprins o tigara, realizand ca nu esti langa mine… Telefonul sta rece si tacut langa mine, a amutit… Si el se gandeste la tine…
Mi-am mai revenit putin… Ma ajuta foarte mult sa comunic cu tine, intr-un fel sau altul, mai ciudat sau mai putin ciudat.
Am recitit mesajele trimise de tine, mi-am adus aminte si de cele pe care le-am sters, din cauza supertelefonului meu, aproape ca am plans, m-am adunat, m-am cules, am luat o gura de Pepsi, am zambit, gandindu-ma la camera ta, la felul um dormi, la pisoiul care toarce undeva, lipit de tine, la poza mea care te priveste din biblioteca, la iepurasul cu urechile dezumflate, la raftul cu lumanari, la sacul de dormit care probabil ca te inveleste acum, la piciorul tau care iese “rebel” de sub el, la ochii tai inchisi, la perna in care ti-ai scufundat fata, la luna care, printr-o crapatura iti alinta fata cu razele ei, la sosetele pe care le-ai aruncat intr-un colt, la soldul tau care se dezvaluie cand te intorci pe cealalta parte, la visele tale, sperand sa fiu si eu o mica particica din ele, la iubirea ce ti-o port, la fiorul ce ma strabate de fiecare data cand te vad, la tine, numai si numai la tine…
Mai, tu chiar nu intelegi ca eu te iubesc?!?!”

…alo?…(zambet somnoros)… acum am citit mesajul… dormeam… te iubesc… nu fii suparat… uite… vin eu de data asta la tine…stiu ca e tarziu… iau un taxi si ma astepti jos… te iubesc mult si nu vreau sa iti faci griji… am fost rece si rea…stiu… ma ierti?…te iubesc… impreuna suntem cei mai tari… acuma te cred… singura nu pot sa fac nimic… ma astepti?

Ce-am fost candva, azi nu mai sunt…
Dar ce sunt azi, imi pare rau
Ca n-am putut sa fiu mereu
Acelasi cantaret cu chip de sfant
Tot ce-am sperat ramas-a-n vis
Dar ce-am fost ieri am si uitat –
Un titlu de volum nescris.

Pentru K.G. Pirel. Pentru ca a fost primul meu cititor. Pentru ca scrie si gandeste frumos. Pentru ca odata, poate fara sa vrea mi-a facut un bine cu un sfat impersonal… “dar totusi, azi am sa ma odihnesc, o las pe maine, promit, de maine.” Pentru ca nu il cunosc. Si pentru ca provoaca la fel de frumos cum scrie.
Raspund la fiecare incercare cu rusine.
Citesc cu placere.
Multumesc pentru senzatie.
Si pentru ca mi-e frica de poezie…:

“Mi-ai spus ca ma iubesti pentru ca:
numar stele cazatoare si-mi pun iubirea in dorinte,
ascult valurile doar cu ochii inchisi,
chinui florile de iasomie cu petale de ‘ma iubeste, nu ma iubeste’ ,
am visul intiparit in ochii si zambetul somnoros de dimineata,
te surprind cu buze moi apasate in podul palmei,
si te sarut des si spontan in soapta.
Si eu… pentru ca:
mi-ai pictat deasupra patului o stea cazatoare,
mi-ai daruit o cochilie de melc plina de valuri,
mi-ai plantat intr-un ghiveci o tufa cu flori de iasomie
sa-mi ninga primavara pe pervaz petale,
ma mangai seara pe frunte cu palma calda si mi-e bine,
ma faci sa simt din nou visul cu primul sarut de dimineata,
imi spui ca ma iubesti, des si spontan, in soapta…”

Trecerea spre iarna… stii zilele alea din ce in ce mai mohorate. Imi spui dimineata: “Imbraca-te bine azi… e urat afara!”. Si o spui cu putina parere de rau pentru soarele zilelor de vara ce s-au dus…
Si oricata energie ai avea… parca toamna ti-o ia pe toata si te lasa cu sentimentele calme de … melancolie…cuvant cliseu pentru toamna.
Dar, uite ca la mijlocul lui octombrie te surprinde. Iata o zi cand dimineata, somnoros, ai o senzatie ciudata… de energie, de neliniste, de agitatie. Iesi afara, clipesti des din cauza soarelui, respiri adanc si incerci sa-ti dai seama de ce azi e altfel, incerci sa iti dai seama ce simti si de ce hainele sunt mai grele azi pe tine. Iti spun eu: simti o senzatie de primavara… toamna. Si orice toamna ti-o da cel putin o data.
Azi eu i-am multumit in gand.