Category Archives: shampoo bubbles

Ma trezesc greu si cafeaua-i rece mai tot timpul.

by

Există oameni care mă inspiră. Le-o spun.
De-o lună, două m-am sălbăticit. Rebel şi irevocabil.
Plâng des şi fără vreun motiv plauzibil. Doar pentru că îmi place.
Am început să am o afinitate pentru culoarea verde. Înainte o uram.
Nu mă satur de cafea şi apă plată. Şi whisky cu cola. Şi gin cu bitter lemon. Ştiu, departe de-a fi feminin.
Urăsc oamenii care nu ştiu pentru ce trăiesc. Urăsc oamenii fără pasiuni.
M-am îndrăgostit la fel de irevocabil de o femeie. Am pierdut-o. S-a măritat weekendul asta.
Turnul televiziunii e fad. Şi scump. Cu tot cu privelişte. M-a mişcat muzica. Depeche.
Mi-e dor de Dana mea (ariciu’) şi o visez din ce în ce mai des. Mi-o imaginez iubită de-un prieten bun.
O vreau în dreaptă mea când conduc noaptea pe faleză. O vreau cântând Everlast.
Mi-am visat azi-noapte păpuşa plimbându-se tacticos prin casă (spooky!) şi că fularul de la gât îl are acum legat la mână. Dimineaţă fularul ei alb era (!!!) legat la mână!
Inspir fantasticul probabil. Zâmbesc. Sunt mulţi cei ce încearcă să creeze iluzii. Trei persoane diferite mi-au zis-o la interval de ore şi minute. Şi toţi îmi sunt la fel de dragi.
M-am săturat de limite şi interdicţii.
M-am săturat de aşa trebuie şi-aşa e bine. Aşa se face şi nu vezi că toată lumea face-aşa!?
Vreau o senzaţie de euforie, vreau oamenii frumoşi lângă mine… vreau sâmbăta asta trăită iar şi iar… cu o maşină plină de femei frumoase care aducându-şi aminte de indicatorul “Urlaţi 5 Km” au început să ţipe isteric…
Vreau muzică.
Vreau vechii mei prieteni. Vreau ochii şi sfaturile lor. Vreau chitările şi pasiunile lor.
Îmi urăsc telefoanele.
(Tu mi-ai spus că eşti antimobilist. Te-am iubit din momentul ăla. Chiar dacă eu făceam promoţie la Orange.)
Sunt ca o bombă cu un ceas care-mi ticăie strident în urechi. Sunt câţiva oameni care mă calmează vizibil. Şi se străduiesc. Şi le mulţumesc.
Şi toate astea doar pentru că vine toamna!

o seară agitată şi frumoasă

by


Am dormit adânc şi cu vise lejere. În sfârşit aseară te-am văzut şi te-am simţit aproape. Premeditat sau neintenţionat inima mi-a stat câteva secunde când mi-ai făcut din mână la 3 piste de bowling mai încolo de mine… şi scrisul de pe tricou începuse să ardă şi cola să mă ameţească degeaba. Şi m-ai certat cu o privire supărată la sigurul fum tras din ţigară şi-apoi te-ai încruntat că ale mele popice nu cădeau deloc şi lumea se distra. Îţi mulţumesc că ai spus hai! şi-ai aruncat de fiecare data cu mine odată şi-ai reuşit să-mi iei din tremurat şi energie cât să pot câştiga frumos. Şi-ţi mulţumesc pentru sărutul depus în palmă, intens şi eschivat, ascuns şi interzis. Când te-am pierdut din ochi m-am speriat şi panicat. Şi-apoi muzica mi te-a adus. Şi rockul tare în difuzoare şi privirea mirată a celor din jur şi chiar remixul cu Nothing Else Matters am ştiut că-s pentru mine. Te căutam şi aş fi vrut să-ţi povestesc cum cineva mi-a zis zilele astea “Ştii ce s-ar potrivi rockului tău? O doză de muzică de-a mea!” Aşa mi-a sunat Metallica aseară. Trance. Şi nici nu dau cu search să văd cine şi cum o remixeaza ci doar încerc să-mi amintesc un vers românesc pe care îl cântăm în disperare aseară… şi îl simţeam atât de euforic. Îţi mulţumesc again and again. Şi îmi părea rău că nu ajungeam mai aproape de tine să-ţi citesc numele pe monitor (atât de prostească dorinţă) sau că nu am putut să zâmbesc, strânsă într-o îmbrăţişare, când ai plecat şi roţile au scârţâit urât şi claxonul a făcut un zgomot scurt.
Acasă mi-am privit lung tricoul …”missing you already!”…
Cu roz voi scrie azi “…mi s-a părut…”

şi-am să te chem să-mi mângâi fruntea…cu-o mână rece şi uscată

by


Furtuni stârnite trec. Nisipul se depune iar.
Dispoziţie fatală de gol în stomac, stare de struţ (de afundat adânc un cap cu gânduri cu tot), dor dureros de glumele tale seci când mă vedeai mai tristă…
Vreau să te uiţi ironic şi pe sub genele tale lungi la mine, vreau să râzi pe înfundate de cât de neatrăgătoare sunt şi-ncet să-mi scoţi din frigider pernuţe reci de silicon să-mi apeşi pe ochi… Azi vreau să uiţi remuşcările şi umbra ochilor tăi mari când vibrează telefonul şi ştiu că nu vrei să mă laşi să plec… Vreau să bolesc o zi şi-o noapte cu ochii tulburi pe vena de pe gâtul tău şi să nu mai vreau acasă niciodată de-acum încolo… vreau mâine să îmbătrânesc lejer, la 12 noapte, şi s-o simt cu un sărut pe buze aspre şi setoase şi cu o foarte slabă definiţie de adulter… vreau să dormim îmbrăţişaţi cum am dormit de-atâtea ori… cum m-ai vegheat de-atâtea ori… şi dimineaţă vreau să-mi cânţi încet la o chitară veche, spartă şi recondiţionată Diamond Ring a lui Bon Jovi… mai ştii tricoul rupt Nirvana?… mai suntem încă împreună şi ne iubim la fel de mult…
Diseară am să râd fals de multe ori, am să suport un chin mai mare decât asta şi totuşi am să pot să-mi eschivez prezenţa…să te găsesc râzând lipit de-o portieră joasă, să îmi clipeşti mai cinic decât eşti şi-apoi să te prefaci că pleci când am să vreau să mă grăbesc să te sărut rapid…o clipă dacă stau lipită de tine îmi iau puterea să-nchei seara frumos poate şi să suport un La mulţi ani cântat aşa de fals…
Pfiu… e dispoziţia temută… pfiuu… vom lua cu noi doar cărţile, o pătură şi blugii…promit să mergem în locul ăla nou descoperit unde oamenii faini pe care-i întâlnim sunt dezinvolţi şi abuzivi cu zâmbete şi sticle jumătate goale trăind doar pentru muzică…
Anul viitor la 12 noaptea când voi face 29 de ani doar tu îmi vei cânta la mulţi ani… şi doar un foc de tabără vreau…şi-un val… şi-o muzică de pe o scenă…

Te sun şi-o să bârfim puţin… mi-e dor de glasul tău…şi o să-ţi spun ce frumuseţe am văzut/primit/băut/păstrat…
Râdeam gândindu-mă la Refined new look and same smooth flavor şi cum o să-ţi şoptesc în ureche “A Gentleman knows his limits. Please drink responsibly” Vreau să ne minunam din nou de cât de frumoasă poate fi o sticlă Genleman Jack…
E bine şi era … să ştiu că mă iubeşti…
Da… îl urăsc…
Vreau mâine să şoptesc …mi s-a părut…

intre miros de gin si bitter lemon…

by

am sa pun etalon pe azi… si am sa o proclam ca cea mai “naspa” zi… cu inspiratie de gin cald si bitter lemon rece gheata… si o biserica apasatoare m-a chinuit si pedepsit prea mult… si-un gand cu-n sacrificiu foarte mare m-a facut sa pledez o cauza necunoscuta mie pana azi… si m-a facut sa-i atribui unui om atat de multe calitati de-ar fi atat de speriat sa le auda… si-apoi am trecut prin toate fazele dezamagirii azi… si-am vrut sa trag cu dintii de-o prietenie… si-o compatibilitate (mi-a iesit cuvantul) in gandire cum n-am vazut de mult… si-apoi am plans (si mi-e rusine)… si-apoi am zis ca nu se merita… si un mesaj urat si rece m-a dat cu fundul de pamant… si-asa si trebuia… deja trecusera alte cateva faze ale dezamagirii… si ultima ar fi faza “whatever” s-o numim… in care chiar nu-mi pasa si stii de ce nu-mi pasa… pentru ca fumul de tigara nu m-a atras si nici imbolnavit in seara asta si ginul m-a salvat… si sunt puternica si pot… si chiar de-am speriat o lume eu stiu c-am si atras o lume… si stiu ca cea mai superficiala va pierii… si va ramane cea profunda in care drumul meu lejer cu aer racoros si muzica buna va fi cel care va conta… si stiu ca gandul bun si pasiunea naiva vor invinge… ca au invins de-atatea ori…
Cum spune un prieten bun (cat sunt bauta am voie sa-l numesc asa… si mai ales sa il citez… stie intotdeauna cand o fac!!):
Sa nu regreti, intotdeauna e altfel si niciodata la fel…
Adica maine, clar, e doar:… mi s-a parut…

Mie

by

Cum poti primi de unde nu te-astepti butonul pe care ti-l doreai sau doar poate convingerea c-acel buton exista pentru tine intr-o zi cand chiar te minunai cum un pitic cu barba alba te fluiera obraznic pe-un raft de supermarket… si poate cineva o sa-nteleaga prietenia simpla si-aproape neconcreta in care rumegarea de banalitati e sportul preferat… si nu mai zic de cat de-aproape il simti pe dumnezeu gandind la el in pijamale in ziua cand pentru prima oara te-ai pregatit sa increstinezi un copil… si cum imaginea asta iti da curaj si spor la un botez intr-o credinta atat de veche si a tuturor dar care azi o simt noua si doar a mea… dar o sa-ti zic candva de stalpul de telegraf udat la radacina si care a crescut falnic in centrul unei hale mari de mobila…
Regretul mare e c-as vrea sa cred sau sa nu cred ca toamna… anul care vine… racoarea… scoala… nu-nseamna de fapt inchisoarea… de fapt si inchisoarea o vreau a mea si nu a ta!
Iar si iar multumesc…Dinei…

Către închisoare

-lui Liz-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

Si cum penultima zi din luna asta imbatranesc vizibil si toamna apoi se instaleaza si-mi mai acopera din regrete… ma bucur azi ca un copil…

…

by

simplu… frumos… caracteristic…
pas inapoi speriat… click de capac inchis… doar blink cu zambet sau sinceritate…
o strangere de inima… putina tristete… sau pur si simplu G…

“G. multumeste pentru toate vorbele de bine si gandurile bune la adresa lui. G multumeste pentru faptul ca este considerat prieten drag si ca i se vrea binele. G considera ca e reusit post-ul si e adevarat ca l-a facut sa zambeasca cu aceeasi stare de calm pe care o poseda si de care este mandru. G multumeste inca o data, e foarte placut sa vezi ceva de genu asta ….G shtie ca unele lucruri se vad din exterior, si cei din jur citesc sau interpreteaza ceea ce se-ntampla cu el, insa de multe ori are grija sa nu se vada prea multe. fara aceste lucruri G n-ar mai fi G .. multumesc mult”

…mi s-a parut…

Blogl #4 printre altele…

by

Zilele trec peste mine într-o ameţeală frumoasă şi rapidă… am de făcut milioane de lucruri zilnic, întâlnesc oameni noi… mulţi oameni noi, iar cei care deabia îi
întâlnisem scurt timp în urmă deja au fost promovaţi la rangul de prieteni. Fac planuri celebre şi râd şi vorbesc singură la volan când le văd realizate. Deocamdată mi-e bine. Şi mi-e bine deşi am întâlnit şi primele obstacole şi nu m-am descurajat. Şi au fost obstacole mari şi care au reuşit să mă ţină puţin în loc… am reuşit zâmbind să trec chiar dacă cu o-ntarziere. Nu-mi păsa. Am fost la Blogl 4 şi poate că am stat şi mai puţin decât ultima data dar a fost mai bine… oamenii mi s-au părut mai frumoşi, deşi erau aceiaşi…o gaşcă de nebuni, unii serioşi şi frumoşi alţii agitaţi, entuziaşti şi binenteles frumoşi. Unii vorbesc pătrunzător probleme existenţiale. Alţii se-agită gesticulând chestiuni neinteresante dar relaxante. Mesele erau aşezate altfel, lumina e alta pe terasă aia, şi paharele cu băuturile minunate servite pline de steguleţe, floricele şi-n pahare asortate se potriveau cu noi parcă… Şi mă gândesc la fiecare din ei şi parcă îi invidiez… dar îi invidiez cu plăcere… şi mi-e bine cu gândul că la blogl 5 îi voi revedea. Pe Alice o invidiez pentru ochi, pe Cristi pentru energie şi pe-amândoi pentru privirile pe care şi le schimbă, pe Cornelia pentru serenitate (nu găsesc alt cuvânt
pentru calmul frumos şi inteligent pe care îl inspiră)… ea pare că a dezlegat ceva enigme ale vieţii…pe Cip şi pe Emilia clar pentru tinereţe debordantă… pe Răzvan pentru jumătate aer profesional jumătate aer rebel…dat câteodată de brăţări… câteodată de inele… câteodată de privire, aaa! pe Alex pentru că domină doar cu prezenţa… dă aer de siguranţă, reconfortant, pe Alexandra pentru ea…îmi place cam toată(!)…pe Dina pentru cuminţenia autoimpusă cred… mă aşteptam să fie obraznică (pe ea o invidiez cel mai mult pentru felul cum scrie pe blog…pe mine mă fascinează).. şi a mai fost şi Florin… cuminte tare în dreaptă mea… l-am cam deranjat cu ridicatul de pe scaun… Va rog să citiţi şi să reţineţi doar complimentele nu şi invidia… aia e a mea. Aştept să va revăd la Blogl5.
Până atunci reţineţi că aţi făcut oraşul meu mai frumos şi mult mai suportabil pentru mine…

Furtună vs. gând lejer de vară

by

E răcoare în dormitorul meu maro cu storuri trase până jos… vântul pătrunde doar puţin prin găuri rare, simetrice şi luminate. Pisica doarme răsfăţată de-o pernă moale cu imprimeu de leopard. Cred că se simte lenea binefăcătoare de vacanţă. Se simte odihna zilelor agitate de pe litoral. Un telefon subţire m-a anunţat încet că moare. L-am salvat cu mişcări lente, în reluare, ca şi cum mi-ar fi fost indiferent dacă hranitorul cablu ar fi ajuns la timp la el. Şi totuşi vremea e potrivită pentru acţiuni energice şi rezolvări de situaţii presante. Cred că de-asta gândurile mi-au luat-o razna. Aleargă care încotro. Dar al meu corp tot lenii se supune. Pisica are o boală molipsitoare cu răsuciri şi ochi mijiţi cu tot.

Aer curat atât cât poate fi. Aromă de cafea reincalzita…apoi caldă, proaspătă şi revitalizanta… tot pentru gânduri. Am o dorinţă de-a mă înnoi, de-a cumpăra ceva de stare bună, de-a da un chef cu bere, teachers şi un cherry… un tort de cremă dulce de-a lu’ mama…fistic şi multă filozofie cu întrebări existenţiale spre dimineaţa ochilor roşii. Cântă-mi un cântec la chitară! Vrei? Compune-o poezie pentru mine! Pentru noi care-am fost… Furtunile răscolesc nisipuri ce-ascund şi-ngroapa multe uitate sau ocolite.

mi-e dor de pielea ta sărată …

by

E foarte cald, îmi spui. Oftezi
Şi te retragi încet…departe…
Mă laşi bronzându-mă, citind în soare o carte
Îţi târai paşii, îţi mângâi gâtul ud şi cauţi
O oază racoroasă cu palmieri nemaivazuti
O umbră rece poate şi-un hamac
Şi-apoi te-ntorci spre mine clipind buimac
Mă vezi chemând şi întinzând o cupă rece aburită
Vara culege de la tine şi primul gând de nedorită
Îţi arde pielea, te frige glasul
Realizezi…sunt oaza ta! şi-mi spui încet
Vreau să aştept cu tine … apusul…

My cloudy day

by

A fost o zi noroasa … intunecata… racoroasa. Asa am simtit-o eu. Doar putin apasatoare cand multe treburi tipau dupa rezolvare… dar inspre dupamiaza ziua asta a stiut cum sa ma faca sa-i iubesc norii. Aerul e racoros, curat, ca dupa ploaie. Miroase pronuntat a verde si a tei. Orasul pare mai liber… mai aerisit. Am ascultat muzica in surdina in masina (daca va puteti imagina)… si cantam tot in soapta, am realizat la un semafor… Ziua asta parca te indemna/obliga la lenevire pe balcon, cu un castron de cirese si-o carte langa tine, si m-am supus… Azi cred ca a fost o altfel de vara impotriva ochelarilor de soare si a aerului conditionat, o vara ca un medicament pentru plamani, nervi si oboseala…