Category Archives: Despre mine…

Artsy technicalities – Lizknot

by Liz

E prima oară când încerc să scriu ceva folositor. Dacă în emoții și gânduri siropoase nu-i musai să fiu coerentă, în sfaturi ar cam fi cazul. N-o să reușesc. :)
De ceva ani, să tot fie 4 sau 5, creez accesorii și decorațiuni handmade pe care le vând la târguri sau în magazine online.
Am mulți oameni talentați în jurul meu care, din când în când, mă întreabă cum și unde vând. După atâția ani apar și clienți noi care mi-au văzut pagina de Facebook și mă întreabă cum pot comanda și unde (deși sunt instrucțiuni pe pagina de Facebook la un click distanță). Și, bineînțeles, întrebarea generală și des auzită: “Se poate trăi din handmade?”. Dacă ai încredere în talentul tău și vrei ca munca ta să ajungă la cât mai mulți oameni nu trebuie decât să încerci. Ai toate uneltele la dispoziție.
Am să vă povestesc cum am ales eu să vând și ce reguli mi-am impus ca totul să decurgă ușor și frumos. Nu se aplică strategia mea tuturor dar puteți adopta ce vă ajută.

Online, sunt două mari posibilități să-ți vinzi produsele (și nu mai e cazul să intrăm în detalii gen: produsele să fie lucrate îngrijit, prezentate frumos, fotografii clare, expediate corespunzător și branduite cu etichete și cărți de vizită):
*pe domeniu propriu cu magazin și coș de cumpărături
*pe platforme și site-uri specializate în vânzare de produse handmade, artă și vintage

Variantele astea două nu se exclud una pe alta dar pentru începători îi clar mult mai bine să se orienteze spre site-uri specializate ce oferă posibilitatea de a crea magazin propriu, de a expune și vinde, care au deja comunități bine formate și clienți și vizualizări. Un domeniu propriu cu magazin, oricât de bine face imaginii și numelui pe care vor să îl ridice, pentru începători e o investiție mare, ca să nu zic imposibilă.
Eu am încercat Breslo pentru clienții din România și Etsy pentru worldwide. Și mie a trebuit să îmi explice cineva cum funcționează deși ambele site-uri au descrieri clare (și total diferite).
Am să vă povestesc de Lizknot.
Așa am ales să se numească toate produsele pe care le fac eu. Lizknot. Brățări din noduri, dreamcatchere, cercei, inele, pandante și orice alte accesorii și decorațiuni din ață colorată am inspirația și plăcerea să lucrez.
Mi-am făcut, acum câțiva ani, magazin pe Breslo. Aici se explică foarte clar ce oferă, care este taxa și cum funcționează. Multe dintre reguli s-au mai schimbat în timp pentru că site-ul se adaptează nouă, utilizatorilor.
Și eu încă mai fac greșeli, în special în comunicarea (la mine, greșit minimă) cu clienții. Dar învăț.
Și pentru a vinde dar și pentru a cumpăra de pe Breslo vă trebuie cont. Vă rog să vă alegeți bine numele (username-ul) de la început. Am văzut o mulțime de magazine care se numesc gen gabby65bxx sau cadouri_handmade95. Nu dă bine, asta-i clar.
Regulile pe care mi le-am impus eu, după ceva experiență și ținând seama de durata execuției fiecărui produs și modul meu de a-mi gestiona timpul sunt următoarele:
*tot ce expun este disponibil
*livrez exact produsele expuse, afișate în fotografii
*nu lucrez pe comandă personalizată sau pentru refacere de produs identic (din lipsă de timp și pentru a nu neglija magazinul dar și pentru a păstra originalitatea și unicitatea produselor pe cât posibil)
*nu vând pe Facebook (din ce știu eu, Facebook chiar interzice lucrul ăsta dacă nu e prin aplicații ale platformelor de vânzare) dar îl folosesc pentru promovarea magazinului, produselor și pentru a ține la curent clienții cu promoțiile și produsele noi.
Breslo nu ia comisioane la vânzare sau afișare. Taxa unică, lunară (3,75 EUR / luna). Pot expune câte produse vreau cu 4 poze clare și frumoase la fiecare, din unghiuri diferite sau chiar cum arată purtate (la bijuterii), descriere clară, dimensiuni, culori, materiale folosite și prețul. Și un buton mare ‘Cumpără’ :).
Eu expun spre vânzare pe Breslo (am și domeniu propriu Lizknot.com care deocamdată redirecționează către magazinul de pe Breslo), promovez și socializez cu clienții pe Facebook, trimit prin Poșta Română cel mai des și prin Fan Courier din când în când și accept ca modalități de plată: ramburs, paypal și transfer bancar.

Ah, și nu vă grăbiți. Documentați-vă. Citiți. Sunt o grămadă de articole care vă învață cum să faceți fotografiile produselor, cum să le descrieți, cum să le împachetați, cum să le calculați prețul și cum să vi le promovați.
Nu-i ușor. Nu-i imposibil. E afacere. E muncă. Dar e cu plăcere.

17 septembrie

by

Despre 17 septembrie am să-mi aduc aminte toată viaţa.

Data asta o să-mi amintească despre toate scrisorile de dragoste scrise noaptea şi lăsate în buzunare sau încălţări să le găsească dimineaţa. Despre sandvişuri la sandvişmaker, fierbinţi şi împachetate pe care i le dădeam cand oprea un minut în faţa porţii mele. Despre 17 septembrie la prânz, când a intrat pe poartă cu buchetul în mână şi m-a vazut în prag şi i-au dat lacrimile. Despre noaptea dinainte când după mult timp am dormit despărţiţi şi am vorbit la telefon. Despre drumurile prin munţi cu matizul roşu sau fiatul uno. Despre convingerea că este pentru totdeauna şi siguranţa că suntem facuţi unul pentru celalalt. Despre mâna mea în mâna lui puternică. Despre vrem copii. Despre suntem cei mai tari şi putem orice. Despre mi-aş da viaţa pentru tine şi aş muri fără tine. Despre flori şi maimuţoi de pluş. Despre petreceri surpriză şi cadouri gandite. Despre prieteni şi concedii. Despre cel mai frumos şi mare brad. Despre nopţi de film şi prăjituri de casă. Despre corturi, jocuri de canastă şi mim. Despre vals şi romanţe cântate la ureche în legănarea dansului. Despre karaoke şi o cravată albastră de firmă pe care am băgat-o la maşina de spălat. Despre dor şi pasiune. Despre dezamăgire şi gelozie. Despre nopţi de plâns şi cerut iertare. Despre ieşiri violente si telefoane aruncate în parbriz. Despre neîncredere şi depresie. Despre singurătate şi te implor. Despre cum am fost şi cum am ajuns. Despre cioburi şi jigniri. Despre nebunie in privire şi aburi de alcool. Despre forţă şi şantaj. Despre mai dă-mi o şansă. Despre degeaba. Despre durere, disperare şi ranit intenţionat. Despre ajutor ţipat în telefon. Despre 17 septembrie şi despre mine.

Azi am să-mi sterg ochii, am să mă foiesc în casa goală, am să mă îmbrac în negru şi am să plec la munte. Acolo unde nu contează că azi e 17 septembrie.

Love/sick

by

Aproape miezul nopţii. Cu o mână răscolesc în bolul cu alune. Ronţăi. Apoi smulg boabe de strugure dulce şi îmi clătesc gustul sărat.

La Tomata am citit câte şi mai câte întâmplate în anul naşterii ei. Mi-a dat dorinţa de a şti şi-n anul meu ce alte evenimente importante s-au mai întâmplat. Pe lângă, evident, naşterea mea. Şi am aflat că m-am născut în anul în care s-a confirmat existenţa lunii lui Saturn, Janus. Anul în care Marin Preda publică Cel mai iubit dintre pământeni (e şi anul în care el moare). M-am născut în anul în care are loc primul festival rock în Uniunea Sovietică şi în care Iron Maiden lansează primul album; anul în care AC/DC lansează Back in Black, CNN-ul ia naştere oficial, moare John Lennon împuşcat, Ian Curtis de la Joy Division e găsit spânzurat, PacMan se lansează; anul în care se naşte Jenson Button (F1), Nick Carter de la Backstreet Boys, se lansase telefonul fix, fără fir (cordless phone); anul cu The Shining, The Blue Lagoon, Star Wars Episode V: The Empire Strikes Back, Dallas şi MASH.
Mai erau multe. Greve, erupţii de vulcani şi câteva detronări.

Ce e mai interesant de-atât, este că treizeci şi unu de ani mai târziu au loc evenimente de trecut în agendă precum: premiera Dexter sezonul 6 pe 2 octombrie, House sezonul 8 pe 3 octombrie, Californication sezonul 5 tocmai prin ianuarie anul viitor, Misfits sezonul 3 pe 11 noiembrie, Big Bang Theory sezonul 5 pe 22 septembrie, How I Met Your Mother sezonul 7 pe 19 septembrie, The Mentalist sezonul 4 pe 22 septembrie, Fringe sezonul 4 pe 23 septembrie. Nu-s în ordine, ştiu.
Facem planuri de toamnă-iarnă cu episoade noi nouţe  nou-nouţe, cu ceaiuri calde cu feliuţe plutitoare de lămâie şi linguriţe prea dulci de dulceaţă de nuci verzi. Dulci de dulceaţă. Hmm.
Până atunci ce-ar fi să mai vedem încă o dată marea?!

Atinselea’

by
Atinselea in engleza de la Andreea.
1. Are you named after anyone? Yes. Luiza is my godmother’s name.
2. When was last time you cried? Can’t remember… two weeks… woow.. good job!
3. Do you have kids? nope
4. If you were another person, would you be a friend of yourself? probably the only friend 
5.Do you use sarcasm a lot? how much is a lot?
6. Will you ever bungee-jump? nope
7. What’s your favorite cereal? ha?
8. What is the first thing you notice about people? the eyes, the trembling, the beauty, all at once maybe…
9. What is your eye color? Brown.
10. Scary movie or happy endings? happy endings 
11. Favorite smells? smell of the lilys of the valley
12. Summer or winter? Summer
13. Computer or television? Computer
14. What’s the farthest you’ve ever been from home? Alba Adriatica
15. Do you have special talents? aaa…no…
16. Where were you born? in a wrong place :) Galati, Romania
17. What are your hobbies? collecting things, handmade…
18. Do you have any pets? A cat, lots of fishies and some snails :)
19. Favorite movie? American Beauty, today.
20. Do you have any siblings? oh yes
21. What do you want to be when you grow up? a happy person 
22. When was your first slow dance and the song? don’t remember… really…
23. Movies you dislike Horror
24. What 3 bloggers would you like to meet in person? Richie, Oana and Septimia
25. Who do you tag? nobody :(

Am obosit de tine

by
Şi de cum te ascunzi. Am să închid ochii şi-am să pretind că nu exist. Aşa cred doar te vei odihni tu.  
 Mă bucur că voi prinde parcul cu magnolii să-mi pot lua la revedere de la el cum trebuie. Oricât de tare am să te strâng de mână să ştii că încă nu te cred şi îmi simt riscurile ascuţite lovindu-mi ritmic respiraţia.  
  
 Vineri la miezul nopţii alergam de nebună prin centrul oraşului crezând că te-am pierdut. Plângeam şi respiram greu de la frig. Miroseam a tutun şi a restaurant aglomerat. Alergam rugându-mă cu voce tare să te găsesc. Te-am găsit pe treptele Universităţii şi jumătate de oră ţi-am gâfâit în ureche a grijă, plâns şi oboseală. 
  
 Prea multe lucruri şi senzaţii în doar câteva zile. Am să mă culc să dorm toată săptămâna. De data asta fără culori. Doar somn.  
  
 Pentru anonimii care îmi consideră viaţa deplasată doar citindu-mi blogul nedeplasat am să vă spun că de fapt sunt o femeie trecută de 35 de ani, căsătorită şi cu un copil pe drum, cu un servici şi-un soţ gelos, cu lucruri minunate-n viaţă noastră pentru că cununăm şi botezăm şi mergem la nunţi, cu rate la casă pe 30 ani şi o dorinţă să mă văd bătrână cu nepoţi şi cu capul pe umărul bărbatului meu, că singura plăcere vinovată e că citesc literatură erotică şi poate câteodată exagerez povestind ce-am visat azinoapte. 
  
 Pentru restul sunt Liz. Aşa mă cheamă şi câteodată aşa trăiesc. Sau mi se pare. 

Am trăit sau poate doar mi-am imaginat… că

by
Am trăit momente faine şi-am strâns amintiri preţioase. Am trăit iubiri şi-ndragosteli dintre cele mai frumoase. Am iubit şi-am fost iubită. Port după mine o copilărie frumoasă şi-o adolescenţă rebelă şi frământată. Dar ultima perioadă mi-a dat lovituri cât pentru toată viaţa. Şi-am rămas cu răni mari, cu încrederea puternic zdruncinată în oameni, cu o dorinţă de-a fi doar eu şi cu mine. Şi asta am făcut de câteva luni. M-am ascuns. Ştiu că dacă aş dispărea şi din online măcar o minirevolta s-ar stârni şi nu vorbesc de cei ce vin aici pentru “calitatea” scrisului meu ci de oamenii care mi-au înţeles stările din ultima perioadă şi au păstrat contactul cu mine doar citindu-mă. M-au lăsat ascunsă dar cu siguranţa că supravieţuiesc.  
 Tot ce-am trăit până azi m-au făcut omul care scrie acum, omul care îşi doreşte ceva, care iubeşte într-un fel anume. Dar şi omul care nu mai vrea. Nimic din ce a primit. Pentru că nu era nimic din ce a cerut, vrut sau meritat.    
 … că mă îndrăgostesc mergând pe stradă şi că transform asta în cea mai frumoasă poveste de dragoste din viaţă mea dar şi în cel mai mare regret… 
 … că mă pierd în gara de nord… că mă pierd pe bune, să ajung într-un loc absolut necunoscut şi nefamiliar şi să nu ştiu ce să fac… 
 … că stiu cum e sa stau la masă lângă un bărbat şi soţia lui şi el să spună cu voce tare că ne iubeşte în egală măsură… 
 … că ştiu cum e să fiu iubită aşa cum vreau să fiu iubită… 
 … că sunt minţită şi iert, că sunt înşelată şi iert, că sunt umilită şi iert, că sunt lovită şi iert… 
 … că mă îndrăgostesc de femeia bărbatului pe care îl iubesc… 
 … că am uitat să vorbesc după ce n-am vorbit trei zile cu nimeni… 
 … că am trăit prea multe până acum… 
 … că vreau linişte şi oameni în care să mă retrag… 
 Ştiu cum e să ai o relaţie lungă şi stabilă cu iubitul din liceu, ştiu cum e să te îndrăgosteşti la prima vedere, ştiu cum e să iubeşti, să înşeli şi să părăseşti fără motiv, ştiu cum e să fii amanta unui bărbat însurat, ştiu cum e să porneşti iar de la 0, ştiu cum e să fii mireasă cu nuntă mare şi viitor roz, ştiu cum e să dai tot şi să sacrifici tot, ştiu cum e să-mi încalc principiile, ştiu cum e să fii condamnat pentru ceva ce n-ai făcut, ştiu cum e singură.  
 Multe doar mi le-am imaginat. Tot ce-am trăit până acum de fapt e ceea ce mi-am imaginat. Şi propoziţiile au sensuri diferite intenţionat. Mi-e ciudă pe cei care au spus că mă înţeleg. Mi-e ciudă pe cei care au spus că mă cunosc. Mi-e ciudă pe cei care m-au vrut la colecţie doar pentru că nu reuşeau să mă cunoască sau înţeleagă.  
Mi-e ciudă că dau dependenţă, mi-e ciudă că nimeni nu înţelege de ce, mi-e ciudă că cei respinşi mă urăsc şi n-o să recunoască că din cauza asta, mi-e ciudă că o să vă sune a laudă dar nu e.   
Ăştia sunt anii pe care pot să-i trăiesc efectiv. Ăştia sunt anii când sunt destul de matură să am voie, destul de matură să ştiu ce vreau, destul de matură să ştiu cum să obţin, destul de matură să ştiu cum să iubesc. Şi destul de matură să fiu trasă la răspundere pentru faptele mele. Şi mi-e bine aici unde sunt. Singură. Ghemuită doar în tine. Şi tine. Nu pentru că doar voi mă primiţi ci pentru că doar în voi vreau eu să trăiesc.  

Omnipresent Disorentation

by
(tumblr)

Be everywhere, but never know where you are.

   Caut bucăţi de linişte şi-ncep să construiesc castele şubrede. Mănânc pomelo fărâmă cu fărâmă cum tu m-ai învăţat. Câteodată mi-e greu să cred şi-apoi îmi amintesc de câte ori ai alergat după mine, de câte ori mi-ai spus că mă iubeşti plângând şi de câte ori m-ai salvat. 
   Îmi place ideea de hippie, de liber, de haine înflorate, de viaţă pentru dragoste, pace şi natură. Nu-mi place ideea de murdar, praf, lipsa confortului minim. Îmi place părul lung plin de mărgele şi şuviţe împletite, aţă colorată şi pene indian style. Nu-mi place părul încâlcit, murdar, nepieptănat sau neparfumat. Îmi place să filosofez cretin, să susţin absurd irealităţi şi să cred în lucruri nedemonstrate. Nu mi-a plăcut niciodată ideea de a fuma iarbă. N-am şi n-o să. Îmi plac dreamcatcherele, pisicile negre, tatuajele şi Harry Potter. Asta nu înseamnă că am puteri supranaturale. Îmi place vara, soarele, plaja, marea, iarba verde, aerul de munte şi liniştea. N-aş renunţa niciodată pentru ele la civilizaţie, agitaţie, oraşe aglomerate şi accesul nelimitat la oameni, mulţi oameni. Sunt oarecum dependentă de tehnologie, petrec destul de mult timp online dar nu neapărat socializând, nu vorbesc pe mess aproape deloc, îmi iubesc telefonul mobil şi urăsc să vorbesc la telefon chiar şi cu tine, sms, offline messages and mails work better for me.
   Îmi plac oamenii care nu măsoară prietenia în ore petrecute împreună sau separat, în secrete împărtăşite sau idei susţinute. Prietenia este cu totul altceva. Prieten în primul rând eşti… şi-apoi ai.
   Nu înţeleg falsa respingere şi nerecunoaştere publică a vizonarii de porn şi nici limbajul cotidian mai mult decât vulgar. Câteodată astea împreună. Da, accesul la porn ar trebui mult limitat… pentru că şi deoarece. Nu ştiu dacă limitat e cuvântul pe care îl caut. (E grav şi nu e normal ca un copil de clasa a VI-a să aducă la şcoală reviste porn, e normal pentru un adult de 30 de ani to enjoy porn). Nu înţeleg de ce adolescenţii se grăbesc să facă sex când de fapt ar trebui să se grăbească să se îndrăgostească şi să iubească.
     Nu înţeleg bărbaţii care lovesc femei. Femeile lor. 
    Nu cred că există fericire fără dragoste. Poţi fi sătul, satisfăcut, sănătos, drogat sau amuzat maxim dar nu fericit. 
    Ştiu sigur că în dragoste nu contează sexul (gender). Chiar nu contează. Ştiu sigur că într-o relaţie cel mai mult contează sexul, compatibilitatea sexuală. 
    Mi-e dor de tine şi când eşti în faţa mea şi trebuie să clipesc. Îmi aduc aminte perfect prima zi în care te-am văzut/cunoscut. Îmi aduc aminte perfect prima zi în care am cunoscut/văzut pentru prima oară fiecare bărbat sau femeie pe care (l-)am iubit(-o) mai apoi. 
  Cred că sunt mai multe femei superficiale decât bărbaţi superficiali. Şi totuşi femeile profunde sunt mai profunde decât bărbaţii care gândesc profund. Face sens. Pentru mine. 
   A trecut prea mult timp de când n-am mai cunoscut un om foarte tare. 
  V-am zis vreodată mulţumesc pentru că mă citiţi? Mulţumesc. Mult. Nu am ţinut neapărat să comentaţi, n-am pus întrebări să vă aştept răspunsurile şi doar când v-am cerut recomandări sau am scris postări îngrijorătoare v-am văzut pe mulţi dintre voi. E bine aşa. Nici eu nu comentez pe multe din blogurile pe care le citesc cu drag. Deşi ar trebui. Mie îmi fac bine tare comentariile mici şi simple, mari şi întortocheate sau doar cu un smile. 
   Atât azi. Bem un ceai oricând şi cu oricine crede că ar fi frumos să bea un ceai cu mine. 

Fact

by
Despre ‘sunt bine’.
 Când obişnuieşti să răspunzi ‘sunt bine’ tot timpul. Când ţii în tine şi nu spui nimic, nu te plângi şi nu pârăşti. Când oricât de rău arăţi, te simţi şi eşti, răspunzi ‘sunt bine’. Toată lumea aude răspunsul şi îngustează ochii. Şi-atunci tu te consolezi că fiecare a înţeles că de fapt nu eşti. Te consolezi că ochii îngustaţi înseamnă că şi-au dat seama că suferi. Că nu eşti bine. Că sunt acolo şi aşteaptă. Şi-apoi, dintrodată spui ‘nu-s bine deloc’. ‘Nu-s bine demult’
 Şi toată lumea e şocată. Şi-atunci starea de rău se dublează. Mai bine tăceai.
 Despre frig şi murdărie.
 A fost frig şi murdar. Foarte frig şi foarte murdar.
 Despre nefericire.
 Când eşti nefericit cel mai bine îţi face frigul şi murdăria. Nu fericirea de pe chipurile celor din jur.
 Despre necunoscuţi.
 Un om prea vorbăreţ, cu ochi albaştri şi energie obositoare. Dar zâmbet cald şi sincer. Un om tânăr, timid şi ospitalier. Dar care creşte un şarpe. Un om frumos şi bun care face fotografii nu poze. Şi de la care păstrez pentru totdeauna îmbrăţişarea strânsă de la miezul nopţii. Mulţumesc.
 Despre cunoscuţi.
 Când toată lumea ajunge la punctul de a fi conştientă de nefericirea ta proprie şi personală uită că mila, compasiunea şi grija excesivă dor mai tare pentru că subliniază exact partea urâtă pe care o trăieşti. Şi-atunci fugi între necunoscuţi.
 Despre tine, doar eu. Despre mine, doar tu.

Ultima lună plină

by
(foto)

 Legendă spune că îmi plac pisicile şi cafeaua. Că sunt urâtă şi nesuferită şi totuşi neînţeles de iubită. Legenda spune că scriu frumos şi că provoc dependenţă, dar că sunt malefică. Zvonuri sunt că n-am rănit pe nimeni şi că aş fi inofensivă. Eh, zvonuri. Legenda spune că ştiu magic tricks. And, of course, mind tricks. Legenda spune că-s periculoasă şi tot legenda nu ştie de ce aş fi. Zvonuri sunt c-aş fi căsătorită şi nefericită, posomorâtă şi duc o viaţă urâtă. Eh. Legenda spune că am prieteni buni şi frumoşi. Dintre cei mai buni şi frumoşi. 
 Legenda spune c-am iubit mult. Tot legendă ar fi şi că bărbaţii toţi care m-au iubit m-au înşelat. Legenda spune că i-am părăsit pe fiecare în parte şi nu din cauza că m-au înşelat, niciodată. Legenda spune că n-am fost părăsită niciodată de bărbaţi. Doar de femei. Legenda spune c-aş fi elitistă, invidiată şi foarte urâtă de multă lume din acest motiv. Aceeaşi legendă spune că-s foarte deşteaptă dar într-un mod în care nu merită admirat. Legenda spune că sunt hippie happy flower power dark evil fucking witch. Legenda spune că am divorţat şi am fugit în lume cu un bărbat superb. Legenda spune că nu mai locuiesc de mult timp în oraşul meu natal. Legenda spune că fac lucruri interzise şi imorale doar după legile lui Murphy. Legenda spune că lumea ştie cine sunt şi ce fac. În fiecare moment. Că sunt oameni care se laudă că m-au văzut. Că sunt oameni care se laudă că m-au rănit. 
 Legenda spune că tu mă iubeşti în aceeaşi măsură în care spune că nu mă iubeşti.  
 Legenda spune că mi-e frică. Că mi-e foarte frică de foarte multe lucruri. Legenda spune că sunt puternică. Foarte puternică.  Legenda spune că ştiu întotdeauna când sunt minţită şi că ştiu întotdeauna ce se va întâmpla. 
 Legenda spune că sunt optimistă. 

Pneumatic switch (sip and puff)

by
(foto)
 Plec la munte câteva zile. Lucrez din greu la o comandă. Încerc să reîntregesc colecţia de brăţări pentru târg. Las blogul vouă. Nu de tot. Revin. Trafic este. Mă citiţi.  
 Cândva demult am băgat în seamă nişte insecte, gândăcei de bucătărie cu antenuţe şi nocivi. Realizând că sunt aşa le-am tratat ca atare. Cu insecticid. Au fugit speriate şi-acum bâzâie. Fără succes. Jumătate din traficul blogului meu e făcut de insecte. Cealaltă jumătate sunt oameni faini care apreciază ce scriu şi cum scriu fără să interpreteze viaţa mea. Pe-această cale vă anunţ, dacă mai este cazul că blogul meu este INTERZIS copiilor sub 18 ani fără acordul părinţilor CHIAR DACĂ NU conţine violenţă repetată, imagini cu conţinut sexual explicit, limbaj dăunător, comportament antisocial. Pur şi simplu interzis.   
 Blogul meu e mai puţin vulgar decât bibliografia de clasa a 9-a (in cazul prea puţin probabil in care ar fi citit-o), e mai calm decât multe frustrate ce-au încercat să se ia de viaţa mea şi e mai puţin nociv decât ţigările şi băutura pe care insectele  le consuma în baruri încercând să pară oameni mari când de fapt ar trebui să fie la ore în primul an de liceu sau nici măcar.  
 Blogul meu sunt eu. Şi îmi permit să gândesc cum gândesc, să scriu cum scriu şi să trăiesc cum trăiesc. Sunt fericită sau depresivă. Prea rar supărată. Am prieteni minunaţi. Cei mai frumoşi şi destepţi oameni pe care îi cunosc şi sunt mândră de fiecare realizare a fiecăruia dintre ei.  
 Insectelor, înghiţiţi-vă ţigara aprinsă încercând să mai scorniţi ceva despre mine, intraţi şi citiţi zilnic postările mele pentru a-mi creşte traficul şi a mai avea ce bârfi în orele când chiuliţi. Nu realizaţi că, lăsând invidia la o parte, de fapt chiuliţi de la şansa de a fi oameni buni. 
  
 Şi mă gândeam acuma la reacţie amintindu-mi că demult am scris un post destul de vag şi generalizat despre nişte oameni urâţi şi proşti. Atât de vag şi general, fără nici un detaliu concret şi totuşi s-a găsit cineva să zică: de ce vorbeşti aşa despre noi?? Altădată am scris un post referindu-mă la o persoană anume şi o alta mi-a răspuns înţepată neavând nici o legătură cu postarea mea. Cine ştie ce frustrări mai răscolesc şi-acum în unele insecte. Nu mă mai saluta pe stradă doar pentru că îmi citeşti blogul ca mai apoi să te lauzi că ţi-am zâmbit şi răspuns la salut (din bun simţ), nu te mai aşeza la masa mea în cafenea când mă găseşti acolo şi nu-ţi mai ocupa viaţa ta cu viaţa mea. Cumva ştiu că a mea e mai frumoasă dar, ghinion!… e a mea! 

(Acest post este un advertorial scris special pentru blogul meu pentru a-mi mari traficul cateva zile cat sunt intr-o cabana de munte, distrandu-ma) (Vreti sa public si rezultatele din analytics sa vada toata lumea procentul de insecte?)

Offtopic: Cititi aici o parere. Enuntata bine tare. About faith.