 |
| (foto) |
Plec la munte câteva zile. Lucrez din greu la o comandă. Încerc să reîntregesc colecţia de brăţări pentru târg. Las blogul vouă. Nu de tot. Revin. Trafic este. Mă citiţi.
Cândva demult am băgat în seamă nişte insecte, gândăcei de bucătărie cu antenuţe şi nocivi. Realizând că sunt aşa le-am tratat ca atare. Cu insecticid. Au fugit speriate şi-acum bâzâie. Fără succes. Jumătate din traficul blogului meu e făcut de insecte. Cealaltă jumătate sunt oameni faini care apreciază ce scriu şi cum scriu fără să interpreteze viaţa mea. Pe-această cale vă anunţ, dacă mai este cazul că blogul meu este INTERZIS copiilor sub 18 ani fără acordul părinţilor CHIAR DACĂ NU conţine violenţă repetată, imagini cu conţinut sexual explicit, limbaj dăunător, comportament antisocial. Pur şi simplu interzis.
Blogul meu e mai puţin vulgar decât bibliografia de clasa a 9-a (in cazul prea puţin probabil in care ar fi citit-o), e mai calm decât multe frustrate ce-au încercat să se ia de viaţa mea şi e mai puţin nociv decât ţigările şi băutura pe care insectele le consuma în baruri încercând să pară oameni mari când de fapt ar trebui să fie la ore în primul an de liceu sau nici măcar.
Blogul meu sunt eu. Şi îmi permit să gândesc cum gândesc, să scriu cum scriu şi să trăiesc cum trăiesc. Sunt fericită sau depresivă. Prea rar supărată. Am prieteni minunaţi. Cei mai frumoşi şi destepţi oameni pe care îi cunosc şi sunt mândră de fiecare realizare a fiecăruia dintre ei.
Insectelor, înghiţiţi-vă ţigara aprinsă încercând să mai scorniţi ceva despre mine, intraţi şi citiţi zilnic postările mele pentru a-mi creşte traficul şi a mai avea ce bârfi în orele când chiuliţi. Nu realizaţi că, lăsând invidia la o parte, de fapt chiuliţi de la şansa de a fi oameni buni.
Şi mă gândeam acuma la reacţie amintindu-mi că demult am scris un post destul de vag şi generalizat despre nişte oameni urâţi şi proşti. Atât de vag şi general, fără nici un detaliu concret şi totuşi s-a găsit cineva să zică: de ce vorbeşti aşa despre noi?? Altădată am scris un post referindu-mă la o persoană anume şi o alta mi-a răspuns înţepată neavând nici o legătură cu postarea mea. Cine ştie ce frustrări mai răscolesc şi-acum în unele insecte. Nu mă mai saluta pe stradă doar pentru că îmi citeşti blogul ca mai apoi să te lauzi că ţi-am zâmbit şi răspuns la salut (din bun simţ), nu te mai aşeza la masa mea în cafenea când mă găseşti acolo şi nu-ţi mai ocupa viaţa ta cu viaţa mea. Cumva ştiu că a mea e mai frumoasă dar, ghinion!… e a mea!
(Acest post este un advertorial scris special pentru blogul meu pentru a-mi mari traficul cateva zile cat sunt intr-o cabana de munte, distrandu-ma) (Vreti sa public si rezultatele din analytics sa vada toata lumea procentul de insecte?)
Offtopic: Cititi aici o parere. Enuntata bine tare. About faith.
have fun!:P
…lasa insectele sa moara pe… zumzetul lor :))
Multumesc, S… o sa have lots of fun… hihihi… le las… stim doar ca traiesc doar o zi in cel mai fericit caz.
Am avut un client zilele trecute la magazin caruia ii spuneam ca X articol de imbracaminte ar putea parea ciudat celor din jur datorita culorii un pic cam prea indraznete. Raspunsul clientului: Dragul meu, a incetat sa ma intereseze parerea oamenilor acum 20 de ani!
Nu mai enevoie cred sa spun nimic in plus, nu?
Alexiuss, asa e… dar oricat de mult incercam sa parem indiferenti la rautati, nu suntem… pentru ca te doare cand vezi ca iti traiesti viata frumos si curat si unii isi fac un scop in a o ataca gratuit… si cateodata le mai trebuie o palma peste fata, un plici peste trompa infecta…
Si daca nu le dau eu le da viata cu varf si indesat si-apoi se inraiesc mai tare dand vina tot pe cei fericiti… hihi…
Liz, nu mai baga clasa a VIII-a in seama.le cresti stima de sine :))
Septimia, macar le diminuez tupeul (da de unde)… hihihi…
Cat de bine suna vacanta! :D Ehehe, sa te distrezi si pentru mine!
Good dispatch and this post helped me alot in my college assignement. Gratefulness you as your information.
Mno, e posibil sa fi fost prea darnica cu clasa a 8-a; orice e posibil. Iertare, cred c-am vorbit iarasi fara sa cunosc. Uneori, sincer iti spun, uneori am impresia ca-s prea mica pentru scrierile astea. Da’ aia e, next.