Category Archives: Despre mine…
Ceea ce nu se vedea…
Există o lume şi-o realitate ce eu o negam, şi renegam chiar din vocabular cuvintele şi semnificaţia lor… scandal, înjurături, bătăi, ameninţări… Cumva viaţa a ţinut să-mi demonstreze că există, că au gust amar şi că sunt greu de înlăturat.
Rămâne să mai treacă timpul, rămâne să mă vindec… rămâne să supravieţuiesc şi să mă nasc din nou…
Câteodată ţine de generaţii, câteodată, nu! Războiul.
Eu nu prea mi-am minţit părinţii. Nu în lucruri generale şi grave. Ştiau în orice moment unde sunt şi cu cine, ce note am şi dacă am să întârzii. Binenteles, când ajungeau mai devreme acasă, eu stăteam frumos pe fotoliu în camera mea lângă al meu prieten privind adolescent şi naiv în ochii lor chiar dacă amândoi aveam buzele roşii şi nasturii încheiaţi strâmb. Şi chiar credeam că ei nu îşi dau seamă. Eu de la ei am preluat ideea că dacă înveţi şi te stabileşti la un nivel bun de note şi învăţat în liceu, în restul timpului te poţi distra oricât. Tot de la ei ştiam că o restanţă poate fi din subiectivitatea profesorului la fel cum poate fi din faptul că n-am învăţat eu. Dar în nici unul din cazuri nu-i extraordinar de grav. Trece. Au ştiut să îmi ofere întotdeauna câtă intimitate au crezut ei că îmi este necesară, m-au lăsat să dau chefuri acasă cu toţi prietenii, ei plecând tacticoşi la câte un meci de canastă la vecini. Mi-au ţinut partea şi m-au susţinut. Câteodată nu mă înţelegeau, dar mă acceptau. Eu lor le ziceam că e de la vârstă, ei mie îmi ziceau că poate aşa gândesc eu mai altfel. Şi conflictele treceau după ce îşi expuneau şi ei punctul de vedere.
Încet încet îmi dau seama că ceea ce am primit de la ei nu primeşte orice copil şi că ei sunt întradevăr speciali. Şi le mulţumesc pentru posterele până-n tavan din toată camera mea, pentru pisicile şi căţeii adunaţi de pe stradă şi suportaţi în casă şi pat, pentru scrumiere, pahare şi gume de mestecat pe mobilă curăţate de mama după petrecerile mele, pentru că îmi acceptau fără întrebări despărţirile de băieţi pe care ei îi apreciau, pentru că nu mi-au impus ci doar mi-au sugerat profil, direcţie, comportament, pentru că m-au lăsat la toate concursurile de debate şi scriau scrisori dirigintelui să-mi motiveze absenţele, pentru că îmi făceau rost de scutiri medicale să stau acasă să-mi revin după moartea vreunei pisici, pentru cafeaua lăsată pe tavă la uşa camerei când eram în sesiune şi ciocănitul discret în uşă când nu eram singură în cameră. Probabil din toate acestea a rezultat faptul că nu întârziam mult după ce se însera afară, nu am avut niciodată probleme la şcoală, la examene sau licenţe, nu am furat bani doar am cerut, nu m-a tentat să fug de-acasă ci să chem pe toată lumea la mine, nu mi-am ascuns iubirile ci m-am mândrit cu ele, nu am minţit şi vorbit urât că n-aveam de ce.
Mi s-a făcut dor să locuiesc iar cu ei…
Tata, în fiecare joi mă vizitează la birou şi-mi umple dulapul cu miez de nucă, mere şi covrigi vanilaţi. Apoi discret mă vizitează-n lipsă şi acasă şi îmi udă florile, hrăneşte peştişorii din acvariu şi mai nou pisicul. Când pleacă câte-o lună pe la ţară mi se pleoştesc florile. Mama e mai emancipată. Ea pune deoparte pentru mine agende, cafele şi parfumuri fine. Mi s-a făcut dor să locuiesc iar cu ei… oare m-ar înţelege mâine dacă mă duc şi zic: azi stau la voi… cred că s-ar speria un pic şi ar simula un pic indiferenţă faţă de motiv şi fericire faţă de alegere…
Atinselea’
Am primit o leapşa de la S, cam invadatoare, plină de întrebări ca din oracole ce le-am cam evitat. Mă scuzaţi.
1.Ai o poreclă?
Lumea care mă cunoaşte se împarte în două: cei care mă strigă Oana şi cei care mă strigă Liz. Cei care mă strigă Oana consideră ca Liz e o poreclă. Deşi e tot numele meu, şi-anume Luiza.
2.Unde locuieşti?
La bloc
3.Înălţime?
Am rău de.
4.Ai o zi onomastică?
Am.
5.Ocupaţie?
Şi-o ocupaţie, binenteles..
6.Fraţi, surori?
Una.
7.Limbă maternă?
…cu diacritice cu tot.
8.Limbi vorbite?
De mine sau de alţii?
9.Colecţii?
Hihi. Şerveţele, jucării din ouă Kinder, brichete, cutii/cutiuţe, timbre, bacnote, viniluri.
10.Număr la pantofi?
39. Acuma serios vorbind… pe cine ar interesa numărul meu la pantofi???? Cu ce v-ajută că ştiţi cât port?
11.Şcoli absolvite?
Superioare
12.Materia preferata?
…
13.Ce hobby-uri ai?
Brăţăresc. Colecţionez. Scriu pe blog.
14.Bani de buzunar?
Puţini dar destui.
15.Dorinţă?
Arzătoare.
16.Vise?
Dese.
17.Număr norocos?
Nu ştiu…
18.Ce ai vrea să revezi?
Viena.
19.Ai animale de casă?
Pisică, peruşi, peştişori, melci.
20.Sentimentul cel mai preţuit?
Dragostea. Serios acuma, răspunde cineva altfel?
21.Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
A fost într-o noapte. :P
Îmi place să mă cred mai fericită decât sunt.
Mi-ar plăcea să rămân blocată pentru totdeauna în mijlocul intersecţiei doar cu voi, evitând verdele semaforului şi râzând fericită.
Mi-ar plăcea să mă plimbi cu sania pe zăpada asta pufoasă şi dacă mi-ar fi ruşine, mi-ar plăcea să insişti până nu mi-ar mai fi. Mi-ar plăcea să mă tăvăleşti prin zăpada neatinsă dintre brazi şi-apoi să râzi cretin de mine. Să-mi faci poze încontinuu şi să te opreşti doar să-mi săruţi obrazul rece şi să-mi sugi fierbinte un deget îngheţat.
Am găsit fulgii de nea perfecţi, ascunşi subtil în mănuşile mele.
Eu sunt Liz. Am unghii negre şi papuci de casă roz. Neapărat pufoşi. Dansez dezechilibrat pe muzică mai dură decât voi fi eu vreodată. Am nasul roşu după ce plâng. Îmi place să mă cred mai fericită decât sunt.
Atinselea: Sunt o ciudată!
Staind-Outside
Asculta mai multe audio Muzica
Jurnal cu date concrete şi incredibile
Atinselea
Sau leapşa de la 5zambete.
niciodată nu aş putea să:
* să te uit/să nu te mai iubesc/să încetez să te caut în toţi şi toate
* să renunţ la aroma cafelei, crescutul pisicilor sau cititul în cadă
* să cred că există în viaţa mea un scop mai presus decât celui de a iubi total
* să accept că nu pot visa/dori/avea
* să uit ce-am trăit
* să spun niciodată
(foto)
Ce fac.
Mă uit la True Blood. Beau cafea des şi bere rar. Ascult mult rock în sensul de mult timp acelaşi rock. Mi-e dor de House. Îmi admir un inel nou cumpărat. Cresc un motan mare, frumos şi agitat. Fac cadouri personalizate. Dau faliment. Fredonez Bob Dylan mai nou. Cresc o pisică şi cinci pisoi într-o başcă. Şi-un câine lup într-o curte. Port ochelari. Rar. Îmi urăsc telefonul mobil. Îmbrăţişez femei frumoase zilnic. Şi-un bărbat. Cresc şi o pereche de peruşi. Spun des te iubesc. Simt des te iubesc. Mai cresc o orhidee de două zile şi un acvariu plin de peşti şi melci. Şi-atât! În ultimul timp nu ştiu să mă port cu persoanele din jurul meu. Gătesc din când în când. Nu mai fumez. Fac poze multe multe. Cu persoane. Mi-e dor de munte. Nu înjur. Port o brăţară colorată cu un urs. Mi-e somn. Citesc cu plăcere. Încerc din răsputeri să fac faţă haosului ce vrea să pună stăpânire pe viaţa mea şi mintea mea. Fac colecţie de şerveţele. Îmi iubesc nepotul de trei ani. Scriu pe blog. Mă liniştesc privind un profil şi ascultând un glas. Mă simt extenuată în ultimul timp. Pierd bijuterii prin casă definitiv. Îmi doresc o zi doar cu tine. Mă sperie viitorul. Citesc în cadă. Te caut prin pat. Uit. Oarecum, bine.
Jace Everett – Bad Things
Asculta mai multe audio Muzica
Dintotdeauna
M-am speriat degeaba. Pot. Si pot usor. Mi-e bine tare. Hmm, cred ca incercam sa asociez reactii normale unor intamplari si unor oameni speciali. Clar, greseam. Mi-e bine. Stai linistit. Mi-e mai bine decat credeam eu ca imi poate fi. Ratiunea a functionat in cele mai irationale momente, iubirea in restul. Si binenteles avantajul lucrurilor pe care doar eu le stiu. Zambet fierbinte.
Later Edit: Si pentru ca in ultimul timp s-au tot declansat drame pe baza pozelor trimise sau publicate de mine… iata ca ma public si eu… cu cel mai bun sprijin ever: Best Friend Pff