Mie

Cum poti primi de unde nu te-astepti butonul pe care ti-l doreai sau doar poate convingerea c-acel buton exista pentru tine intr-o zi cand chiar te minunai cum un pitic cu barba alba te fluiera obraznic pe-un raft de supermarket… si poate cineva o sa-nteleaga prietenia simpla si-aproape neconcreta in care rumegarea de banalitati e sportul preferat… si nu mai zic de cat de-aproape il simti pe dumnezeu gandind la el in pijamale in ziua cand pentru prima oara te-ai pregatit sa increstinezi un copil… si cum imaginea asta iti da curaj si spor la un botez intr-o credinta atat de veche si a tuturor dar care azi o simt noua si doar a mea… dar o sa-ti zic candva de stalpul de telegraf udat la radacina si care a crescut falnic in centrul unei hale mari de mobila…
Regretul mare e c-as vrea sa cred sau sa nu cred ca toamna… anul care vine… racoarea… scoala… nu-nseamna de fapt inchisoarea… de fapt si inchisoarea o vreau a mea si nu a ta!
Iar si iar multumesc…Dinei

Către închisoare

-lui Liz-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

Si cum penultima zi din luna asta imbatranesc vizibil si toamna apoi se instaleaza si-mi mai acopera din regrete… ma bucur azi ca un copil…

4 comments on “Mie

  1. Claudel says:

    fa-mi un portret cu diferentele dintre cum erai si cum esti, inafara de faptul ca esti putin plecata spre tristete si melancolie, parca inainte erai mult mai vioaie, distrata, si-mi placea ca vorbeai mult :) nu pot sa-mi dau cu parerea prin ce ai trecut de ai ajuns in halatul asta emo, dar cred ca-mi placea mai mult LostLady^^ :}

  2. Liz says:

    si nu sunt emo, doar batrana si inainte foarte indragostita… Lostlady^^ era o vesnica indragostita… come on… portretul e total schimbat… si totusi daca sapi adanc… si tu ai obosit si nu o recunosti!

  3. Claudel says:

    Cum sa zici ca esti batrana la 17 ani ? vai! ce bataita meriti, dim la pranz si seara.
    Dap e adevarat ca si eu am obosit intr-un hal in care acum totul vine de la sine si trece tot lafel fara ca nimic sa ramana, doar timpul, doar prezentul asta infinit mai aduce cate ceva din cand in cand prin gand sau poate nu, dar totusi… never say never ?:)

  4. Liz says:

    mda…17 ani restul de 11 ar fi experienta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × 5 =