Category Archives: shampoo bubbles

Simboluri intelese doar de tine…

by

Ieri fara sa m-astept si fara sa mai sper ca dupa… pfiu… o luna sau mai bine… te voi vedea, simti, strange in brate…
Ieri, gandul meu te ocolea intentionat si refuza sa calculeze timpul scurs de la ultima privire.
Ai aparut brusc, cum numai tu stii sa faci, in spatele meu in timp ce-adulmecam fermecata o bucata de sapun de iasomie intr-un stand plin de arome. Intr-o secunda fosnetul jaketei tale, parfumul si mirosul de tutun, mana pe soldul meu strecurata pe sub geanta sprijinita de coapsa mi te-au adus real, tangibil si frumos in ganduri, simturi si imaginatie.
Si cu accent britanic si frumos, pentru ca stii ca-mi tremura genunchii cand imi vorbesti asa, mi-ai spus ca dorul te-a adus la mine. Mi-ai spus c-ai incercat sa uiti. Eu mi-am lasat privirea-n jos nevrand sa vad umbra din ochii tai.
Si cel mai mult mi-a placut c-atunci cand m-am auzit strigata din alt stand de-o voce intrebatoare, ti-ai ridicat incet varfurile bocancilor grei si mi-ai tintuit fara sa te sprijini, varfurile albe ale tenisilor de podea obligandu-ma sa raman in spatiul intim al trupului tau, sa ridic ochii spre tine.
Ajunsa aseara pe canapeaua portocalie de sub nisa, cu un pahar de vin alb si slab in mana, neatenta la discutii amicale si incercand sa nu ma pierd in priviri si zambete cu efecte din cele mai ciudate asupra mea am incercat sa imi amintesc daca intradevar m-ai sarutat sau doar mi s-a parut. Poate doar ca mi-am dorit mult sau poate doar pentru ca situatia in mintea mea impunea sarutul… mi s-a parut…
Amprenta mainii tale pe geamul masinii mi-a adus lacrimi in ochi. Am iesit tulburata din parcare si raspunzand absenta unor intrebari superficiale. Muzica tare incepuse sa ma calmeze dar claxonul tau scurt si repetat mi te-a readus in minte, in tremur si in ochi umezi.
Si totusi cred ca oamenii carora le pasa si-mi pot influenta starea de spirit simt fara sa le spun cand am nevoie de ei. Sau poate doar instincul mi-i aduce-aproape si-acolo realizeaza nevoia mea de relaxare, liniste, bine. Cateodata nevoia mea de … uitare de tine…

Pentru tine si pentru ca tu

by

Pentru tine şi pentru că tu

Pentru tine nu pentru că tu. Pentru tine e diferit de pentru că tu. Cu pentru tine oferi frumos o mulţumire sau faci un gest. Pentru că tu e o afirmaţie clară sau o concluzie clarificatoare a unui de ce neîntrebat.
Pentru tine şi pentru că tu sunt două fraze din vocabularul meu actual care acum în starea post depresivă îmi par poate mai frumoase şi importante decât înainte… Se referă la două persoane “a II-a” diferite. Reale sau închipuite. Închipuite şi apoi reale.
Pentru tine:
Care ai acceptat calm şi frumos nevoia mea de zâmbet. Pentru că ştii că “nevoie” sună mai bine în engleză. Pentru tine care necondiţionat şi constant răspunzi banal, calm, leneş şi atent aberaţiilor mele. Care inventezi jocuri şi dileme pentru a-mi face mie rotiţele să se învârtă. Care ţi-ai dat seama că superficialitatea mă sufocă. Pentru tine care te străduieşti relaxant. Calculezi şi premeditezi. Cu rezultat pozitiv. Pentru tine care râzi sincer şi frumos de stupidităţile mele. Care accepţi fără supărare criticile mele muzicale şi neprofesioniste. Care faci complimente frumoase şi dătătoare de stări de bine. Care saluţi, analizezi starea de spirit şi-apoi te adaptezi intenţionat. Pentru tine care-mi complimentezi tenişii conştient sau inconştient de senzaţia care o dă un astfel de compliment. Care nu te poţi preface şi cu cât te străduieşti mai tare cu atât pare mai real. Pentru tine care naiv apreciezi profunzimea lui ‘deocamdata’. Care faci mici surprize. Care încerci să fii imprevizibil pe cât eşti de previzibil câteodată. Care te aperi simplu cu un joc. Sau cu scuză că ar fi joc. Care îmi perfecţionezi zilnic engleza scrisă prin discuţii simple. Pentru tine care întotdeauna îmi respingi multumescurile. Care îmi accepţi preferinţele. Pentru că nu mă cerţi niciodată. Pentru tine, you freak (trademark). Pentru această freaky friendship. Pentru tine care mă cunoşti. Care nu mi-ai înşelat încrederea. Care ai ochii, zâmbetul, pasiunea şi forma unui prieten bun.
Pentru că tu:
Pentru că tu e în sine un motiv fără a avea altă explicaţie căutată sau găsită vreodată. Tu mă sfătuieşti frumos şi îngrijorat. Îmi povesteşti prea multe şi nu destule. Întrebi fără să întrebi. Nerăspunsuri. Îndemni la scris. Şi la citit. Oferi cadou melodii. Şi sensuri. Scrii fraze lungi, cu înţelesuri multe. Începute invariabil atât de sweet. Pentru că nu simt nevoia să te contrazic sau să îţi explic că nu sunt cruel, without pity or compassion… or merciless… Pentru că citeşti atent ceea ce scriu şi îţi scriu. Şi dai sentimentul că înţelegi şi apreciezi. Pentru că dai mult. Pentru că ceri fără să ceri. Pentru că boare, savura, climax, adora, incita, cordial şi interbelic doar în frazele tale pot suna natural. Pentru frazele tale care sunt numai ale mele. Pentru că te simt cald, superior, aproape şi pasându-ţi. Pentru că tu.

Citez pentru trei stari

by


Sunt zile când cuvintele mă ocolesc pe cât mă asaltează senzaţiile. Sunt zile când nu pot vorbi pentru că nici un cuvânt pe care mi-l amintesc nu poate cuprinde ce simt. Şi puţini sunt cei care au învăţat sau au intuiţia să îmi accepte tăcerea fără să creadă că e o schimbare intenţionată. Şi în aceste stări întotdeauna găsesc oameni şi scrieri care pot spune mai bine şi mai frumos ce simt.
#1 Cândva am dedicat un Cub al Angelei şi am scris despre. Azi vreau să îl citez din nou şi să-l îndrept spre altcineva. Şi-mi pare bine că viaţa mi-a dat ocazia să îl mai pot dedica. L-aş dedica la nesfârşit.
Suflet prieten
Viaţa e mai frumoasă când ai lângă tine un suflet prieten. Îţi aminteşti? Tu ai ştiut să-mi asculţi tristeţea. Ai venit fără să te aştept. Mi-ai intrat în suflet fără să baţi la uşă, pentru că era deschis. M-ai cunoscut şi m-ai înţeles. Deja, e foarte mult. Acum eşti ca un drog. O zi fără ochii tăi e ca o zi fără cafeaua mea de dimineaţă. Adică fără ceva esenţial. Poate că ar trebui să le spunem celor dragi, atunci când e cazul, cât de mult îi iubim.
#2 Prea multe amintiri m-au copleşit din vremea când încă copilăream în găşti pestriţe şi frumoase. Claudel e vinovat si-i multumesc pentru “amintirea ce-mi iubeste nostim de mult”. A scris frumos si sincer si-a inviat in mintea mea nopti colorate si-agitate in internet cafe-urile pe care puneam stapanire. Multumesc.
#3 Închei incet cu un alt cub de aer al Angelei. Pentru ca starea mea de ieri azi s-a accentuat.
Surpriza cu care descoperim uneori bogăţia din sufletul unui om. Însingurarea nu este o soluţie. Dragostea trezeşte acelaşi sentiment. Ne e frică de noi uneori şi de alţii mereu. Frica inhibă lucrurile care, altfel, ar putea veni de la sine. Făcând slalom printre provocări, obosim, de cele mai multe ori fără ca sufletul nostru să găsească împlinire. Ne mirăm, descoperind cât de bine ne-am putea asemăna, de fapt. Însă exersând supravieţuirea, ne ascundem atât de bine, încât greu ne mai amintim cine am fost. (Frica de noi)

Happy one hundred posts!

by



Eram pregatita sa scriu un articol si am realizat ca are numarul 100. Nice.
GonZo inspira. Si e cel mai inspirat. De aceea eram convinsa ca orice colaborare cu talentul lui nu poate iesi decat minunat. Iata ca pasiunea mea pentru House combinata cu talentul lui GonZo si cu un tricou de dama (aviz amatoarelor) a dat nastere unui lucru minunat. Alte poze la designer. (Acesta a fost un post sponsorizat! Ce cât??)

Mood

by


Sunt puternic influenţată de paranormal azi… şi iarăşi s-au legat destule frumoase şi iubite în existenţa mea…
Sunt după-o seară calmă şi frumoasă, cu o lumină slabă şi-un glas ce se destăinuia, cu o privire blândă şi cuminte şi multe amintiri sălbatice, cu alţi ochi uzi de dor şi cine ştie cât de sinceri, cu muzică ciudată ieşind destul de tare din cea mai mică chestie posibilă, cu zâmbet care l-am simţit mai sincer şi deschis decât în alte daţi, cu sentimentul că mustrarea şi-a făcut efectul.
Sunt astăzi obosită de dorul de câteva femei. Cu una din ele am adormit în gând. Este exact aceea care e cea mai depărtată acum de mine, de care nu mai ştiu nimic de ani de zile dar pe care poate c-am iubit-o cel mai mult şi am simţit-o cea mai a mea. Şi dorul de-o femeie ce abia mi s-a desprins din braţe şi a plecat trist. Departe. Mă consolez cu câteva fotografii şi cea mai frumoasă expresie a feţei. Alta, atât de-aproape continuu de mine păstrează-n zâmbet şi-n pistrui jumate din copilăria mea, aproape toată adolescenţa şi chiar începutul anevoios de maturitate. Şi să nu o uităm pe cea pe care o cunosc poate cel mai puţin dar îmi dă când nu mă aştept stări pline de garfielzi şi poezie.
Astăzi mulţumesc celui ce m-a ghicit. Mă ghiceşte de ceva timp. Paranormal. Azi Visare.

Scrieri de septembrie.

by


Stare de toamnă. Mi-e frig şi vreau să mă-ncalzesti. Degeaba îmi ţii mâna strâns în mâna ta. Vreau să mă lipeşti cu totul. Şi nasul e rece. Ce fac cu nasul rece? Pfu… ai insistat tu să mergem pe jos. Hai să îţi arăt toamna, mi-ai zis. Nu pot refuza nimic ochilor tăi. Bine, fie, ceaiul fierbinte şi verde m-a făcut să te iert. Şi să mă alint. Dacă nu veneai nici azi… să te văd… să te las să mă chinuieşti târându-mă pe străzi somnoroase, renegam toamna. Acum o pot iubi în continuare. Parcul de pe Primăverii îţi este dedicat ţie pe viaţă. Ştiu că îţi place jaketa mea noua. Mai spune-mi. Şi râzi de mine când îmi spui că semăn cu Wentworth Miller doar pentru că mi-am dorit ochelarii ăştia de soare ca ai lui. Cine ştie când vei veni iar şi mă vei alinta. Miercuri Karaoke. Nu am niciodată curaj să cânt în microfon. Tu în schimb eşti făcut să cânţi. Mie. Când mă priveai azi verde am ştiut exact ce dorinţă o să-mi pun la 12 noaptea de revelion.

Mi s-a intamplat azi.

by

O vreme atât de urâtă într-un timp atât de frumos. Ploaia şi vântul curăţă aerul. E mai clar acum. Ochii sunt mai strălucitori, parfumurile mai intense şi stările mai bine trăite. O noapte prelungită cu veselie până la 4 sau 5, nici măcar nu ştiu exact cât, lasă urme chiar şi pe trupul meu. Mă mişc încet şi moale. De dimineaţă mi-am găsit adăpost înfăşurată strâns într-un fular gros şi ascunsă bine după o şapcă călduroasă. Nici degetele nu vor să iasă din mâneci lungi şi largi. Toată dimineaţă am clipit des şi dureros. Am condus încet neobservând poate pentru prima oară Dunărea. Păcat. Cred că azi are o culoare frumoasă tare. Am dat drumul la căldură. Un pic cam tare. Azi am ajuns la destinaţie dezorientată de o privire verde. Mi s-a întâmplat azi o fază frumoasă şi foarte ciudată. Eram distrata, moale şi obosită. Şi ascultam Placebo la maxim în maşină. Înaintam încet şi greu printre multe maşini. Nu mă grăbeam. Savuram muzica. Cântam. Semafor. Verde, sigur se face roşu până ajung eu. Îmi atrage privirea o siluetă. Un el de această data. Greu revin cu o privire pe o siluetă masculină. Trebuie să fie prea rebel, să-mi inspire prea multe să o fac. Iată că acest exemplar a reuşit. Poate mersul. Poate rucsacul (mă obsedează ideea unui băiat frumos cu un rucsac în spate). Poate capul puţin aplecat în jos şi totuşi privirea îndreptată în sus (am mai văzut şi trucul ăsta). Poate pentru că avea ochii verzi şi nu prea am avut contact cu priviri verzi până acum. Poate faptul că părea “into the music” ce ajungea la el prin două fire subţiri şi albe ce se pierdeau undeva… nu reuşeam să-mi desprind ochii de ai lui. Poate intenţionat. A observat că îl priveam. A observat că am lăsat puţin geamul jos doar să nu se aburească şi să am o imagine destul de clară a lui. Şi-a modificat puţin mersul. Placebo urla în difuzoarele mele. El se simţea privit şi îi plăcea. Când a ajuns aproape de şirul de maşini ce aşteptau la semafor printre care şi eu, a încetinit. Şi-a scos cel mai lent posibil mâna din buzunarul hanoracului şi a tras de unul din firele cu căşti care s-au desprins şi au căzut peste gulerul său ridicat. Brusc imaginea feţei lui s-a modificat şi cu un gest rapid a reaşezat casca în ureche şi a scos-o la fel de repede. S-a uitat la mine dilatandu-şi pupilele şi oprindu-se din mers. Mi-a zâmbit frumos. Verde semaforul. Am plecat. În oglindă am văzut că s-a întors şi s-a uitat după maşină lung. Mi se făcuse brusc frig. Stare de lucru interzis. Şi acum o simt când mă gândesc. Oare asculta aceeaşi melodie. Care ar fi probabilitatea? La calculator, întoarsă cu o senzaţie ciudată de frig am avut o discuţie frumoasă cu un prieten bun care mi-a acceptat starea şi mi-a menţinut-o doar pentru că a văzut că-mi face bine. Şi lui acelaşi efect îi atribui.
Frumoasă surpriză de toamnă. Mi-e ciudă că nu îmi amintesc cu ce era îmbrăcat. Că nu m-am întors pe-acolo. Că… nu ştiu. Mi-e ciudă şi mulţumesc.

…sharp perfume and a tantalising sweetness…

by


L-am descoperit aseară într-un restaurant frumos şi liniştit… Prima senzaţie a fost de film american. Apoi am simţit că îl trădez pe Jack cu George. Am ales să îl cheme George şi nu Martin(i) pentru că acest nume era deja luat de altă băutură. A fost cea mai răsfăţată senzaţie, cel mai profund geamăt de plăcere şi cel mai sublim amestec de gusturi.
So, Gentelman Jack, I will live you now… I found someone else who’s elegant, delicate and very cool…
He’s the key to my perfect aperitif moment; long, short, with a twist or on the rocks, however it takes me…

Toate blogurile sus!

by


A ajuns la mine via GonZo o idee fenomenal de frumoasa… si de aceea o sustin cat pot… nu pentru premii sau trafic cat pentru idee in sine…
Ne adunam, cica, cum facem noi de obicei pe la blogl, dar, inarmati puternic cu cate una bucata balon cu heliu pe care cu marcarul permanent si tot din dotare mazgalim frumos www-ul si-o parola dupa care eliberam monstruozitatile in aerul unei dupaamieze de octombrie… cine gaseste si retine parola… ne-o spune pe-al nostru blog si primeste fantasticul de valoros premiu anuntat din timp pe acelasi remarcat blog…
Diverse scenarii posibile… de la baloane agatate prin copaci…plutind pe Dunare… sau alergate de catei pana la schimb de baloane pe sistemul… “da-mi mie ca are premiu o crema de ghete si tu nu porti” si “iti dau balonul lu’ ala care da o shaorma ca stiu ca esti flamand”
Fara gluma… chiar de suntem trei, zece sau doua sute… ideea ca vom elibera baloanele… vom face poze… vom povesti pe blog… e super tare…
Pentru baloane plutitoare, vant bland de toamna si idei colorate cu marcarul cititi ce-au scris initiatorii, lasati un comentariu sa va stiu parerea si scrieti un post asemanator.
Si chiar de ideea vi se pare naiva, copilareasca sau whatever… haideti sa alergam macar cu privirea ceva baloane colorate…

my silent wish…

by


Când oamenii împrăştie pasiuni şi-şi exersează puteri magice asupra mea un mare gol în stomac (butterflyes trademark) îmi guvernează zilele.
O dedicaţie întotdeauna e frumoasă. Şi totuşi o melodie aşezată blând în mâna ta e altceva. Nu ţi se dedică ci ţi se oferă. Şi stările sunt mult mai intense. Şi dilemele mai mari. Şi enigmele mai adânci.
Şi am primit pentru că merit.
Nu sunt atât de soft pe cât mă crede richie. Mulţumesc. Şi sunt cu mult mai soft de cât mă crede altcineva atribuindu-mi o “plăcută nonşalanţă”. Mulţumesc. Şi sunt exact cum m-a văzut o fată cu ochi frumoşi şi glas liniştitor bând calm un ceai cu gheaţă în prezenţa mea. Şi un prieten drag c-un zâmbet cu efect placebo a învăţat să mă citească.
Şi am primit amestecat… Faultline/Coldplay – Your love means everything apoi Bathory- Woodwoman şi-apoi a lullaby song plin de blissful bubbles…”BT – Lullaby For Gaia”
Şi ce efect au avut asupra mea ar fi interesant de urmărit… cum una dintre melodii m-a trimis jumătate de noapte pe malul Dunării pe o băncuţă, cum alta m-a hipnotizat şi alta m-a trezit la realitate…
Şi-apoi dacă mingea e la mine în teren am s-o păstrez. E de la tine.
Coşul meu e plin de scrisori mototolite. Imaginar. Backspace. Şi nu ştiu cum să îţi răspund. Şi 28 îi simt din plin.
“She offers me the ability to take a fatal wound and all she’ll claim is my young heat”
Şi dacă stârnesc destul de grele întrebări în tine ştiu că nu-ţi voi putea răspunde. Şi dacă stârneşti destul de grele întrebări în mine îmi voi dori să-ţi pot răspunde la ale tale.
Mă obsedează Ozzy Osbourne la maxim în maşină…
Şi toată lumea ştie că o dorinţă aflată nu se mai îndeplineşte… decât dacă e auzită de cine trebuie…
Şi gândul că poate miercuri… amplifică intensitatea…