Scrieri de septembrie.


Stare de toamnă. Mi-e frig şi vreau să mă-ncalzesti. Degeaba îmi ţii mâna strâns în mâna ta. Vreau să mă lipeşti cu totul. Şi nasul e rece. Ce fac cu nasul rece? Pfu… ai insistat tu să mergem pe jos. Hai să îţi arăt toamna, mi-ai zis. Nu pot refuza nimic ochilor tăi. Bine, fie, ceaiul fierbinte şi verde m-a făcut să te iert. Şi să mă alint. Dacă nu veneai nici azi… să te văd… să te las să mă chinuieşti târându-mă pe străzi somnoroase, renegam toamna. Acum o pot iubi în continuare. Parcul de pe Primăverii îţi este dedicat ţie pe viaţă. Ştiu că îţi place jaketa mea noua. Mai spune-mi. Şi râzi de mine când îmi spui că semăn cu Wentworth Miller doar pentru că mi-am dorit ochelarii ăştia de soare ca ai lui. Cine ştie când vei veni iar şi mă vei alinta. Miercuri Karaoke. Nu am niciodată curaj să cânt în microfon. Tu în schimb eşti făcut să cânţi. Mie. Când mă priveai azi verde am ştiut exact ce dorinţă o să-mi pun la 12 noaptea de revelion.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty + 18 =