Crunt

(foto)
 Am zâmbit la gândul că a primit crenguţa de vâsc şi-apoi m-am întristat la certitudinea că nu. A trecut. Am vrut să-mi beau cafeaua cu cineva să mă energizeze. Am trimis trei mesaje şi-am primit un singur răspuns. Crunt. Am ascultat liniştită cum două reţele de telefonie mă convingeau că persoana de care am nevoie în momentul ăla este indisponibilă momentan penrtu mine. Crunt. Ţi-am dat câştig de cauză ţie deşi te-am alungat după Crăciun. Mi-ai amintit blând că un glob de-al tău încă atârnă în bradul meu şi un glob de-al meu atârnă-n bradul tău. E timpul să strângem brazii şi ornamentele. M-ai plimbat de câteva ori dus întors pe aceeaşi alee a parcului din mazepa. Prima oară mi-ai spus “hai să pretindem că suntem doi bătrânei ieşiţi să cumpere ziare!” Şi-am mers tăcuţi şi aplecaţi, la braţ, numărând mărunţi în mănuşi fără degete. Am zâmbit. “Hai acuma să fim un cuplu trecut de prima tinereţe, plimbându-şi căciulile de astrahan!” Şi-am mers simulând sacoşe galbene de billa şi aer sobru. “Hai să pretindem că eu sunt Oana şi tu eşti cine vrei să fie lângă tine” mi-ai zis şi ţi-a părut rău. Şi-atunci am tremurat şi tu ai ştiut că eram exact persoana de care îţi era teamă că aş fi. Mi-ai acoperit mâinile cu ale tale cum fac copii când se roagă şi mi-ai sărutat vârful nasului. “Pe deocamdată!” Şi-ai plecat. Şi deodată nu a mai fost crunt. A fost doar frig. 

This entry was posted in Coffee.

5 comments on “Crunt

  1. Lord D'If says:

    Deci vascul e secretul, e bine de stiut :)

  2. ramses says:

    … si nu mai este crunt… dar tot mai este crancen.. :P

  3. Liz says:

    Lord D'If, cum le stii tu pe toate… why the sad face?
    ramses, crancen ramane iremediabil…

  4. richie says:

    Superb

  5. Flo says:

    Asta, asta cu “Pe deocamdata!” ma zgandara tocmai hat departe, in miezul imaginatiei mele visator-nepasatoare, inca de cand a aparut prima data, acum ceva zile sau in urma cu cateva vieti. Nu-s hotarata daca-i bun de blestemat sau de binecuvantat omul care-a aruncat peste lume un astfel de descantec. “Pe deocamdata!”, auzi tu vorba. “Pe deocamdata.” ‘Ai de capu’ si de zilele mele, mi se incolaceste stomacul a durere, dar zambesc stupid in acelasi timp, ca-mi pare miraculos de natural, asa e, sigur, pe deocamdata… Cum altfel?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen + fifteen =