Dezghetul

Câteva zile agitate dar frumoase. Furtuni nebune de nisip întâmpinate curajos cu ochii deschişi. Mă încăpăţânam să cred că e zăpadă. Şi-am plâns. Şi am fugit la Bucureşti crezând în haos care vindecă. Şi-am vrut să fiu provinciala naivă şi inocentă care se miră de tot şi toate deşi acolo a crescut. Deşi îşi vede Bucureştiul des. M-am furişat pe străzi şi prin ministere, am fluierat în gând admirativ după femei frumoase cu fuste lungi şi negre de catifea şi fesuri împletite pe cârlionţi rebeli. Am cerut indicaţii băieţilor zâmbitori cu părul prea lung peste gulerul jacketelor. M-am sprijinit o jumătate de oră pe un afiş pe care scria PLOT SHOP. Şi îmi suna bine. Bucureştiul îmi face bine. Cu nebunie şi pasaje. Cu oameni altfel. Cu eu altfel. Am răspuns la telefonul unei mame indignate ce parcă nu credea că sunt atât de brusc aşa departe. Şi am şoptit zâmbind în telefon, făcând cu mâna frenetic unui domn cu bască şi fular “Oreste!!” Şi glasul mamei m-a trezit cum relata neîncrezătoare unui tată probabil: “E la Bucureşti! Vorbeşte cu Oreste!”
Şi am uitat de fructe dulci şi verzi. De creioane de ceară şi cum sunt ele făcute. De intrigi şi situaţii. De lacrimi care m-au durut şi care simt că le-am provocat.
Am respirat Capitala pe care toată lumea o renega şi pe care eu o iubesc.
M-am întors nouă şi veselă. M-am întors o nouă Liz. Fac planuri multe şi frumoase. Mă plimb prin parcuri ascultând muzică. Mă pierd în priviri pe care le iubesc. Fac promisiuni în gând pentru o tăcere împlinitoare. Aştept primăvara. Am să-i arăt parcul cu magnolii. Am să-i dăruiesc parcul cu magnolii.
Îmi lipsesc dureros de mult discuţiile cu un prieten. Nici măcar nu ştiu de ce le-am pierdut. Citesc o carte care mă face să visez. Ascult melodii ce mă fac să visez. Mi-am dezlegat propriile dileme şi enigme şi asta nu-mi dă decât fericire. Mică, puţină şi intensă.
Asteptand primavara si respirand abur prin fulare ma citesc pe mine cea de anul trecut. Mi-e dor de dragoste.

This entry was posted in Coffee.

5 comments on “Dezghetul

  1. Mihai says:

    Incearca sa traiesti in Capitala si vei vedea despre ce vorbeste lumea. Nu spun asta pentru ca eu am trait acolo, o spun din prisma unui provincial care poate ravneste la un job in Capitala, chiar si acum cu criza cu tot. Daca nu esti atent, ajungi sa fii inghitit de masele de oameni care reprezinta Capitala, de puhoaiele de masini, de reclamele de pe cladiri… E foarte frumos sa te urci intr-un mijloc de transport si sa poposesti acolo. Dar va ajunge doar un loc unde traiesti si muncesti, loc din care vei incerca sa scapi intr-un alt oras.

  2. Liz says:

    Buna, Mihai! Exista oameni nascuti sa creeze, domine si accepte haosul Bucurestiului. Oameni ca mine! Nu-l neg, Mihai! Il vreau, atata tot!

  3. Oana Anca says:

    Mie…dupa 7 luni inca-mi place. Si inca mai am atat de multe de decoperit in el.Bucurestiul.
    Iar in alta ordine de idei…fa-ti “planuri multe si frumoase”. Viseaza si implineste-ti visele. Iar primavara cu ale ei magnolii nu va intarzia :).

  4. Liz says:

    Iti multumesc ca-ntotdeauna… si stiu ca o cafenea bucuresteana ne va asculta candva povestile despre magnolii inflorite… :)

  5. Oana Anca says:

    In viata de zi cu zi sunt mult mai putin visatoare decat in scris :). Nu degeaba mi-am ales sa lucrez cu cifre.
    De cafenele e plin Bucurestiul, iar a cunoaste oameni faini sunt oricand deschisa :). So…anytime, Liz.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 2 =