Un pad şi un tricou frumos având-o ca mândră proprietară pe Alice.
Până şi House pare mai fericit purtat de-o tânără aşa frumoasă. Tricou
şi pad marca GonZo, produse de mine şi folosite de Alice.
O sobă, un laptop, o pisică şi-un filtru de cafea. Azi am o stare mai ciudată decât în alte zile. E de la frig, cu siguranţă. Nevoia de retragere departe de toţi şi toate spre canapeaua roşie şi pătură pufoasă persistă. Deşi un gol răutăcios nu lasă o stare de visare să facă toată retragerea posibilă. Azi pentru prima data nu am putut visa şi-n locul subiectelor ce-mi dau vestita stare de visare am simţit doar gol. Întradevăr e mult mai rău decât încătuşarea simţită atunci când visele ţintesc realitatea. E mult mai rău să nu visezi deloc. Lipită de o soba, azi, voi încerca să răspund întrebărilor literare primite de la richie. Chickchating cu Dina sau ascultând 50 Ways to Leave your Lover cantate de Paul Simon pe blogul lui codro mi-au dat stare de bine. Şi piesa zilei azi revine tot gustului fin al domnului Cristian Ciofu Savin’ Me tot de la Nickelback…
Şi n-are rost să menţionez discuţia acaparantă având ca temă principală un zâmbet splendid şi-o trăire. Ambele renegate şi nerecunoscute.
Şi-apoi mai menţionez cum s-a umplut a mea împărăţie de aer tânăr şi frumos când a intrat aici nimeni altul decât Pufy urmat îndeaproape de-o tânără domniţă cu unghii roşii, păr şaten şi ce vorbea în şoaptă. Şi dau la schimb a mea poveste despre cum am invidiat-o pentru-o altă poveste dintr-un birt să-i spunem… da… povestea fericirii dintr-un birt… sunt ferm convinsă că o s-o primesc!
Iată că filtrul de cafea ştie să facă ceai fierbinte.