Explicaţii care nu trăiesc în mine

(tumblr)
 Habar nu ai cine sunt. Ţipi în gura mare că mă iubeşti şi plângi în telefon cerând şansă după şansă. Nu vrei să realizezi că nu sunt lângă tine nici când mă vezi sau încerci în disperare să mă ţii de mână. Nu vrei să îţi dai seama că nu eu îţi răspund la telefoanele dese şi irelevante. Mai mult decât să îţi explic cine sunt, să îţi arăt şi să îţi spun în cuvinte simple ce simt, nu am ce să fac. Am spus, am repetat şi am aşteptat. Nimic. Îmi pare rău. M-ai pierdut de mult. De când încă nu concepeam cum ar fi eu să te pierd pe tine. Nu mai sunt a ta şi din primul moment, cu ani în urmă, m-am simţit bine liberă. Singură. Şi-apoi m-am simţit bine îndrăgostită. Cum n-am fost niciodată. Şi-apoi m-am simţit bine înconjurată de prieteni, oameni care ar face orice pentru mine şi pentru care aş face orice. Şi m-am simţit minunat. Apoi m-am simţit împlinită, iubind şi iubită. Şi iarăşi senzaţia de bine a explodat. Şi-apoi mi-am dat seamă cine sunt şi unde vreau să fiu. Ce vreau să fac şi lângă cine vreau să trăiesc. Şi-am început să trăiesc. Şi tot ce fac de atunci este pentru mine şi pentru sufletul meu. De aceea weekendul ăsta o să fiu în Vama Veche făcând şi vânzând brăţări colorate de dimineaţă până seara. Apoi voi sta în fund pe nisip, în ploaie lejeră de vară sau în răcoare de cer senin şi am să ascult folk. Mult folk. 
 
 
 Tot ceea ce ne-am propus am făcut. Tot. Numai nouă a putut să ne iasă, pas cu pas, şi în detaliu perfect, fiecare vis, fiecare dorinţă, fiecare plan. O să adorm, cum fac în fiecare seară, cu faţa îngropată în părul tău. Am să mă îmbăt dimineaţa cu fiecare zâmbet somnoros şi am să simt gustul mării pe buzele tale. Am să tresar când o să sufli uşor şi fierbinte pe umărul meu să îndepărtezi fire de nisip lipite. Am să mă bronzez şi-am să mă mir de pielea ta. Am să te iubesc. Toate astea pe plaja din Vama Veche. 
 
Crunt dar perfect. Să realizez că nu am pe nimeni. În acelaşi timp în care ai realizat şi tu că n-ai pe nimeni. Cineva, oricine care ar merge oriunde cu tine, care ar face orice cu tine, care ar împarţi şi căuta, ar dormi şi spera, ar asculta şi povesti, ar cere şi ar da, tot cu tine. De asta ne avem unul pe altul. Să le facem împreună. De asta suntem rari. De asta suntem invidiaţi. De asta suntem noi.
 
 Doze perfecte de linişte doar în glasul tău. Doze perfecte de dragoste doar în îmbrăţişările tale. Doze perfecte de speranţă doar în promisiunile tale. Doze perfecte de pasiune doar în şoapta ta. Doze perfecte de tine doar pentru mine.

Later Edit: Plouă perfect!
After Later Edit: Tot eu am scris şi aici.

 

16 comments on “Explicaţii care nu trăiesc în mine

  1. S says:

    Liz, eu mă las de poezie :P :))

  2. Iulia Mihai says:

    Am pierdut contactul cu realitatea, citind prima parte a postarii – favorita mea.
    Nicely done :)

  3. Liz says:

    S si Iulia, cand o sa incetati sa comentati la articolele mele o sa ma simt singura… asa m-ati obisnuit asa ma aveti… S, nu te lasi sau te apuci de poezie… o ai in tine sau nu o ai! Iulia, saru'mnaaa…

  4. ratusca vesela says:

    Fara a avea legatura cu postarea, s-ar putea sa trecem sambata sau duminica intr-o fuga prin Vama Veche, poate te gasesc… imi plac bratarile tale.
    Pupici}{

  5. Liz says:

    Astept cu drag pe oricine… sper doar sa fie vreme buna… multumesc..

  6. S says:

    Ăăă…era un compliment :P
    Scrii atât de frumos, încât uneori îmi vine să spun că ai luat toată inspirația, și mie nu mi-ai lăsat nimic :)
    Și da, scriu poezii:). Doar atunci când vine inspirația. Ceea ce în ultimii ani s-a întâmplat rar.
    Hugs :)

  7. Boddah says:

    Liz,nu ştiu cum se face că de fiecare dată când te citesc îmi transimiţi o stare de bine…scrii atât de degajat şi la suprafaţă mi se pare că iese numai sinceritate.

    Postul ăsta e magnific.Mi-a prins bine.

  8. Deea says:

    Nu se poate mai frumos de atat. :)

  9. Liz says:

    Boddah si Deea… eu raman uimita cand primesc brusc multe complimente pentru ca de fiecare data scriu cam acelasi lucru, ce fac sau ce-am facut, ce simt si am simtit, ce planuri am si cuvinte care le-am schimbat cu oameni zilele astea… si cateodata e putin altfel, nu m-am chinuit mai tare sau intentionat exces de poezie. Chiar e sinceritate si cred ca asta e secretul. Nu poti scrie despre dragoste la general. Despre relatie la general. despre viata la general. Poti scrie despre dragostea ta, relatiile tale si viata ta… cum le vezi, simti, traiesti tu, personal.

  10. D says:

    Scrii minunat de fiecare data. Ieri am simtit adierea marii prin postul tau. M-am vazut acolo. Aseara am vazut in direct din Vama Veche…Pasarea Colibri. Te cautam prin public :)). Desi nu te stiu decat din poze… Mi-o inchipuiam pe Liz vanzand bratari. Nu-ti inchipui ce te invidiez :). Ai o viata minunat..Si e invidie de bine, sa stii. ;))

    Te pup! Distractie placuta.

  11. Liz says:

    Nu eram acolo, dar in seara asta voi fi. In public. Si de maine dimineata la targ cu bratarile. Tot acolo. Nu ma invidia. Nu ai de ce. Da, iubesc si pentru asta traiesc, sa iubesc… si despre asta scriu pe blog dar asta nu inseamna ca viata mea e doar asa… Oricum, nimic din ce fac, simt, vreau sau traiesc nu e atat de greu de facut, simtit, trait de oricare dintre noi/voi…

  12. ramses says:

    comentariul meu… nu am nimic interesant in afara de: bravo tie… hmmm… incerc si mai tarziu:))

  13. Liz says:

    ramses, comentez la comentariul tau. Multumesc. Incearca.
    Uuundeee eeeestiii?

  14. ramses says:

    sunt aici… asta insemnand momentan Tirgu-Mures… de marti… Galati…

  15. Iulia Mihai says:

    Cresti mare, Liz :*

  16. ambre says:

    La fel şi eu, aş fi cumpărat o brăţară de la tine, însă nu pentru mine, ci ca s-o fac cadou unei fete frumoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × 2 =