Jurnal fierbinte şi prea concret.

(tumblr)
 Se ia un om alb şi obosit. Un om ce vinde termopane, de exemplu, opt ore pe zi. I se dă pe mână un C3 roşu ca să iasă imaginea bine, un sac cu aţe colorate şi o plasă de ţânţari plină de brăţări din noduri şi se trimite obligat trei zile caniculare la Vama Veche în timpul festivalului de folk. 
 Două nopţi şi două zile în Vama Veche. Brăţările mele au alte culori la mare. Nisipul şi soarele le face mai frumoase. La târg erau oameni foarte încruntaţi. Pentru unii nu e handmade de plăcere ci e handmade pentru bani. Îmi cer scuze că displayul meu avea 30 cm şi eu aveam alocaţi 2 metri. Spaţiul liber l-am cedat. Îmi pare rău că nu eram concentrată să vând şi am vândut totuşi mai mult decât mulţi expozanţi. 
 O noapte am rezistat cu ochii în lacrimi la concert Compact. Cică ei cântau pentru prima oară în Vamă. Bizar. M-au uns la suflet. Le ştiu toate cântecele. În Vamă soarele răsare pe Maurice Ravel. Habar n-aveam. A doua noapte am adormit pe nisip. Cu ultimul strop de energie m-am mutat în maşină. Blackout până la 6 dimineaţa. Nu m-aş mai duce în Vamă. Poate doar în timpul festivalurilor. Atât. Nu-mi plac oamenii care cer ţigări şi bani, nu-mi plac oamenii care beau şi fumează până nu mai ştiu de ei, nu-mi plac oamenii care cred că dacă vin în Vamă au voie să facă orice lucru ilegal şi imoral.
 Mi-a plăcut perechea care aştepta răsăritul lângă mine pe nisip. Ea avea buzele roşii de la sărutat, el avea părul lung şi creţ. Mi-a plăcut băiatul cu ochii albaştri şi şuviţe lungi ce m-a lăsat să-i leg la mână brăţările şi mi-a zâmbit. Mi-a plăcut americanul ăla negru şi frumos care mi-a cumpărat prima brăţară şi care din “this is fucking awesome, man!” nu mai scotea brăţările mele. M-a sărutat pe obraz. Însoţitorul lui român pe frunte. Mi-a plăcut domnul din Galaţi care ne-a vizitat standul de nenumărate ori şi care m-a pus să-i fac o brăţară complicată şi lungă pentru că nici una nu-i venea la încheietură lui. Mi-a plăcut Alexia, o fetiţă care a insistat să-i fac o şuviţă colorată în păr şi care, pentru că nu am vrut să-i iau bani s-a întors cu o carte cu dedicaţie pe prima pagină. Mi-a plăcut sorele, nisipul, piersica, pielea ta, muzica şi apa. Îmi pare rău dar Vama nu mai e. Cu ceva ani în urmă în Vamă mă simţeam în siguranţă. Acum m-am simţit încolţită şi hăituită. Îmi era frică să adorm pe plajă, îmi era frică să mă depărtez de maşină, îmi era frică să am o sticlă de bere în mână. Urât. Şi organizatorii târgului spuneau că trece festivalul şi oamenii faini pleacă, cei care au venit pentru folk şi Vamă şi rămâne plaja celor care nu o merită. 
 Această minunată pereche de cercei îmi aparţine. Şi un inel asortat. Şi un articol din piele de aici (poate în curând se vor vedea produsele). Am mai văzut aceste lucruri şi aceste lucruri. Si aceste. Şi multe altele. Mai scotocesc internetii şi le găsesc. 

Omul alb e bronzat, relaxat şi fericit, acum.

6 comments on “Jurnal fierbinte şi prea concret.

  1. Mifo' says:

    mai cum faci bratarile? vreau sa invat sa fac si eu, eu nu as face sa le vand, dar cred ca mi-as face maneci din ele…. ador bratarile din ata piele sau siret chear… vreau sa invat sa fac bratari….. sa am multe multe multe multe….

  2. Richie says:

    Soarele rasare pe Ravel si atunci stiam ca trebuie sa merg la culcare :)

  3. S says:

    Am fost in 2007 in Vama. N-am vazut nimic extraordinar. Mi-a placut nisipul. Atat. Deja a doua zi imi doream sa plec.
    Ma bucur ca ti-a fost apreciata munca :)

  4. ambre says:

    Ce boemie!!!

    Şi omul alb ca pâinea rumenă…

    Şi azuriul cerceilor îmi place.

  5. Liz says:

    Mifo, e plin netul de modele si scheme… e atat de usor.. rabdare si culori sa ai…
    Richie, asa e… dupa bolero lumea se retragea spre corturi… stateau din dans numai cand rasarea soarele…
    S, pacat ca e doar cu numele, Vama… si nu e munca, e placere…
    ambre, adevarat ca boemie… si-s rumena si combin bronzul cu turcoaz sau azuriu cum ii spui tu..

  6. Flo says:

    Sunt oarba, absolut si profund oarba, nu reusesc niciodata sa vad uratenii in Vama, cu atat mai putin sa le tin minte. Anul asta am intalnit-o in Vama pe Liz. Puf era pe undeva p-acolo si l-am ratat, Cz era inauntru la Subcarpati. Am facut petrecere de burlacite, iar fetele mele si-au gasit numar potrivit de burlaci, veniti in Vama pe acelasi principiu ca noi. Barbati frumosi si nebauti, care-au dansat cu ele foarte frumos, da’ nici cu ele nu mi-a fost rusine, pana la Bolero. Dupa rasarit, eu si fetele am lalait “Supergirl” tinandu-ne anarhic unele de altele si clatinandu-ne artistic, pentru ca da, asta da, supergirls, in fiecare zi a vietii noastre, chiar daca in nuante diferite. Asta doar asa, ca mostra. Niciodata nu mi-a fost Vama urata si cred din toata inima ca-i ceva in neregula cu mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty − twelve =