Cafea cu aromă de aşteptare.

(tumblr)
 Colecţionez aşteptări şi exersez lipsa de tine. Singurul om care mă înţelege a plecat. În vocea lui caldă azi am simţit plecarea definitivă. Îl aştept înapoi. 
 Bărbatul pe care îl iubesc mă aşteaptă el pe mine. Şi mă asigură că mă aşteaptă în aceeaşi măsură în care îl asigur şi eu că îl aştept. Nu ne mai spunem “te iubesc”. Ne spunem “te aştept”. Şi sună puţin mai intens. Aşteptarea e frumoasă. E sigură. Şi-ar fi perfectă dacă n-ar fi condiţionată de o despărţire prealabilă. Despărţirea de orice fel e urâtă. 
 Vântul de azi mi-a dat migrene. 
 Dina vine, Puf vine, Olteanca a rămas pe malul mării protejată de o brăţară la mână stângă. Tu mă aştepţi departe. Eu n-am direcţie. Fără  voi n-am direcţie şi nici un plan. 
 Promit că după ce îmi vindecaţi voi aşteptările am să plec să vindec şi eu una. 
 Până atunci stau undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva, am răbdare, dau răgaz, păsuiesc, ezit, zăbovesc, las să treacă timpul sperând să sau că, stau în expectativă. 

This entry was posted in Coffee.

5 comments on “Cafea cu aromă de aşteptare.

  1. Ada says:

    Nu stiu exact ce aroma avea cafeaua ta, dar eu mi-am savurat-o pe a mea citind ce ai scris tu ^_^

  2. Evergreen says:

    Sa stii ca nu am ce sa spun, dar mi-a placut enorm ce am primit din cuvintele tale… si mai presus de atat, ma cam regasesc :)

  3. Liz says:

    Ada, te mai astept la cafelele mele, cand mai dulci cand mai amare… depinde….
    Evergreena, toti avem colectia noastra de asteptari, de oameni dragi si de cafele amestecate in stari de dor…

  4. Ada says:

    cafeaua e buna oricand!! si mai vin oricum ^^

  5. Andreea says:

    Eu am vrut să-ţi spun că faci brăţări mişto(am văzut o mostră la Ana). :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty + 6 =