Nici macar nu stiu cine mi-a spus… probabil eu…
eram singura care il cunosteam, da! sigur eu. Ii spuneam multe, de fapt…cam tot. Mai multe rele decat bune, si nu se supara desi stia ca atunci cand eram fericita uitam de el. Se intorcea cu prima lacrima formata in coltul ochiului drept. Ochiul meu drept a lacrimat intotdeauna primul…
Invat acum ce inseamna blog… pentru ca nu mai e nimeni care sa asculte gandurile
mele nascute din ideile tuturor… poate le citeste cineva.
eram singura care il cunosteam, da! sigur eu. Ii spuneam multe, de fapt…cam tot. Mai multe rele decat bune, si nu se supara desi stia ca atunci cand eram fericita uitam de el. Se intorcea cu prima lacrima formata in coltul ochiului drept. Ochiul meu drept a lacrimat intotdeauna primul…
Invat acum ce inseamna blog… pentru ca nu mai e nimeni care sa asculte gandurile
mele nascute din ideile tuturor… poate le citeste cineva.
macar o sa le recitesti tu si le poti vrafui si ..candva..iti vei aminti..succes cu noul blog
Ar fi de preferat sa citeasca cine trebuie aceste ganduri, nu orisicine. Dragute versurile care mi le-ai lasat. Astazi le-am citit si cred … ca vor contribui la motivatia de a reveni in lumea scrisului, alaturi de alte argumente. tye-tye
cu multa placere…
… era de fapt melodia care parca se auzea pe fundal cand am citit postul tau…
… mie randurile tale mi-au cantat “Arc”…