Iarna asta a fost rea cu mine…

Ceva-ul care te ajuta… poate chiar anticipatia sentimentului de primavara…
Iarna parca intotdeauna e mai intima … esti tu cu tine si cu viata ta … e anotimpul introspectiei… e vremea lenevirii… a vinului rosu fiert si a placilor de vinil si a melancoliei cu amintiri de primavara-vara… a somnului intrerupt si visului retezat si regretat… Rar ne vedem si recunoastem ochii si buzele sub caciuli indesate si fulare groase si calduroase, e ca si cum am fi singuri cu vietile noastre… dar trece… deja se simte primavara… poate nu in aer… dar in suflete si in sclipirea ochilor cand privim calendarul… cand vedem inimi mari rosii tronand in vitrine in asteptarea zilei indragostitilor… cand auzim intrebarea fireasca despre Paste si unde il vom petrece…

Iarna asta a fost rea cu mine…
Pe mine “ceva-ul” m-a scos din starea de iarna… si acum imi dau seama cate sertare erau incuiate si cate dorinte si senzatii tinute ascunse… pentru ca toate m-au navalit … si mi-e dor de soarele de primavara… de zambetul oamenilor… de un gratar la padure… de verde, da, mi-e dor de verde… de lacramioare (le iubesc)… de frezii (si pe ele)… de vacanta… de o carte citita pe fotoliu in curte… de randunelele de pe cablul tv… de-un caine lup tolanit la picioarele mele … de pisoii nascuti in martie… de geamuri larg deschise sa se aeriseasca in camere… de mirosul proaspat de pamant ud, gustul de salata verde si imaginea plina de flori albe in copaci, in caldarile florareselor sau in cosuletele tiganilor… toate ale primaverii…
Si acum realizez cate dorinte imi voi satisface odata cu plecarea iernii.. cred ca iarna asta a fost cam rea cu mine…
Mai demult Angela spunea: caderi necesare…

“Există căderi necesare. Aşa cum există şi adversari necesari şi greşeli necesare. Altfel, cum am şti cât de mult valorează o reuşită, cum am putea măsura distanţa dintre noi şi trecutele noastre fragmente de viaţă, dintre eul de ieri şi cel de azi? Prietenii ni-i facem singuri şi uneori ni-i gonim singuri. Cu sau fără intenţie, realizând sau nu cât pierdem de fiecare dată. Se-ntâmplă şi să greşim de două ori la fel. Se-ntâmplă şi să ne ia prin surprindere unele renunţări. Şi, mai ales, se-ntâmplă adesea ca eşecurile să se suprapună, punându-ne la încercare puterea de a încasa lovituri. Lovituri care pot năuci. Întotdeauna apare însă şi ceva-ul care te ajută să uiţi, să treci mai departe, să depăşeşti momentul şi, în final, să-ţi vindece toate rănile. Cu ce preţ? Asta e numai treaba ta.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty − 9 =