… you will keep living the same sad small life…

Change.

So I did.

Am început cu poziționarea fotoliilor în cameră. Apoi am desființat standul de umerașe. Mi-am luat o ojă roz și n-am răspuns la telefonul de serviciu care a sunat sâmbătă dimineață.
Dintr-o eroare, sper temporară, nu se mai vede fâșia de Dunăre de la fereastra mea. Dar dacă mă ridic pe varfuuri… :)

Zidurile blocurilor picură a răcoare și pisicile dorm ascunse în iarbă. Sau canapele.
Am făcut azi prea multe cuburi de gheață. Inutil. Diseară bem bere.

Mă surprind zâmbind fericită în câte un moment banal și-obișnuit pentru anotimp, parte a zilei sau vârsta mea. Și mă gândesc de ce atâtea alte veri, seri, momente le-am pierdut fără să profit așa. De ce, pentru cine, încercând să obțin ce? Sacrificii, alegeri și direcții mi se învârt în amintiri. Fericirile astea mărunte n-au de ce să între vreodată în vreun compromis. Și nici nu trebuie să fie vreodată ignorate.

De azi într-o săptămână reiau ritualul revederii cu marea. Țigară de foi cherry, fundul în nisip, ochii în zare și liniște cât să-mi dau seama unde sunt. La asfințit, cu nisip în haine și gust de apa sărată pe buze.
Un picior da, unul ba.

Câte veri mi-au trecut fără plajă, bălăceală și fun?