In
 Am făcut ce trebuia şi mi-am dat seama unde nu ne mai înţelegeam. Am realizat în sfârşit că nivelul la care ajunsesei l-ai pierdut, ţi-a scăpat şi-odată cu el fineţea şi profunzimea lucrurilor. Emanai resemnare şi încercai să scapi de ea. Mi-am schimbat cuvintele, mi-am reformulat frazele, am simplificat propoziţiile şi ai părut în sfârşit, că înţelegi. Te-agăţi disperat de umbre de complexitate rămasă în tine şi lipeşti fără suflu ultimele sclipiri compatibile. Dragostea ta e doar o altă etapă, m-ai lăsat să înţeleg. Maşina timpului te-ar face fericit. Nu s-a schimbat nimic în tine din structură. Ochii îţi sclipesc la aceeaşi stimuli şi tot corpul tău se revigora amintindu-şi gesturi ce nasc plăceri calde. Exagerai alintat şi neschimbat. Atingerile şi mângâierile tale au forma mea, zâmbetul tău îşi amintea încet cum era să fii puternic. Şi vocea, şi orele şi frica de a mă pierde. Şi dorul şi îmbrăţişările şi nebunia. Copilării naive erau pe rând motiv de laudă sau renegate. 
 Am vrut să ştiu, acuma ştiu. Am vrut să simt, acuma simt. 
…and Out
 Diferenţa între ce îţi propui şi ce faci efectiv e mare. Într-o zi în care ai motiv să sărbătoreşti îţi propui să colinzi, cu ceva bani şi cel mai bun prieten, un hipermarket cu de toate. Mâncare, dulciuri minunate, jocuri de wii şi nebunie. Bateria de la maşină îţi strică planurile drept urmare stă pedepsită, prinsă-n cleşti de-un redresor. Apoi reformulezi distracţia în formă calmă de vin roşu cu scorţişoară, o comedie fină, o discuţie. Sfârşeşti evident bând cockteiluri alternate cu bere neagră în Geenie unde ţi se dă lucrare de control(!!) ce a dat impresia că părerea noastră contează. Insişti să te calmezi în mediul tău acasă şi-aproape o faci primind în dar candy canes şi-un dor vindecat de ochi frumoşi şi eşarfă turcoaz. Şi-apoi iar se strică cheful cu drame şi dramatizări, cu băutură mult prea tare, cu madmoazele aproape inconştiente. Respir adânc, mă las mângâiată de mâini familiare, mă uit într-o privire genială şi mă calmez spre dimineaţă cu-o voce ce-mi spunea poveşti.
 
 Concluzia pe dinăuntru şi pe dinafară e că oamenii de lângă mine mă înţeleg, mă cunosc şi ştiu că îi iubesc prin fiecare lucru nepreţuit primit de la fiecare din ei şi ador fiecare minut petrecut în compania lor. Am primit mănuşi lungi şi negre, fără degete pe care le ador că îmi lasă inelele să respire, candy canes with pink stripes care mi-au făcut sufletul să se topească, un creion mecanic de la bic pe care-l consider cadou de preţ, o brăţară ce-şi aştepta menirea de a controla jocul, o picătură de vin combinată cu gustul buzei de sus şi un abonament la lastfm.