“From our powers combined…” aşa era parcă! În fine. Fără în fine. Iată ce i s-a întâmplat Lizului la miezul nopţii când se întorcea zâmbitoare acasă şi cu ceva aburi de vin alb ce o făceau să clipească des. În faţa blocului ei, ascunzându-se după un gard şi plângând o aştepta un căţel. Un caniş negru şi curat cu zgardă roşie şi lesă roşie. Lizului, brusc instantaneu şi deodată i s-au trezit toate instinctele protectoare şi salvatoare şi iat-o umblând o oră prin cartier, rupând din agenda roşie Campari foiţe şi încercând să le pună în scările blocurilor cu numărul de telefon şi minunăţia de căţel găsit după care e sigură că cineva plânge acum. E mic şi la început a crezut că e pui dar ceva apucături ale lighioanei i-au demonstrat maturitatea. E curat şi obişnuit în casă. S-a bucurat de atenţia Lizului toată seara, rozându-i drăgăstos papucii pufoşi, mâncându-i covrigeii mini brezel din castronel şi mulţumindu-i frumos pentru mâncarea de pisici (singura de care Liz dispunea) primită.
Astfel, Liz a ajuns azi la birou pe jos nefiind sigură de comportamentul respectivei entităţi creţe în maşină şi nici nu a avut încredere în capacităţile de copilot având în vedere că nu i se văd ochii. O plimbare frumoasă fredonând Snuff şi trăgând după ea un căţel.
Timpul anunţului. Blogeri gălăţeni, nu trebuie neapărat să scrieţi despre (poate nu aveţi timp sau poate nu vă interesează că cineva sigur plânge după animăluţul ăsta acum)ci doar spuneţi aşa ca titlu informativ oriunde vă învârtiţi voi “Cineva a găsit un caniş negru cu zgardă roşie, joi noapte”! E deajuns! Poate stăpânii lui, sau prietenii stăpânilor sau vecinii rudelor stăpânilor sau cine ştie mai cine aude şi îşi poate recupera alintătura! Liz locuieşte în zona Tribunalului, zonă unde crede că s-au întâmplat ambele evenimente: şi pierderea şi evident găsirea căţelului.