Vine primăvara, se-ntorc păsările călătoare şi migrenele.
Schimb de cărţi zgomotos. Scaune mici şi incomode. Cornelia senină şi inteligentă.
Ciocolată caldă care nu curge. Gesturi mici şi intense.
Cineva a zis azi citindu-mă că-s cam “tristuta”. M-a întristat. Cip face bine.
Momentul obrazului a fost fantastic. Şi n-ar fi fost la fel de intens dacă am fi adoptat salutul ud şi familiar cum e pupatul ambilor obraji. Obrazul tău lipit de-al meu. Sweet!
Un băiat finuţ cu pierce în limbă m-a făcut să realizez că nu am sărutat niciodată un băiat finuţ cu pierce în limbă. Cine ştia cum e nu era în poziţia de a fi întrebată. Liz e diplomată. (Not!) Am mănuşi negre şi interesante, trashy. De la băiat finuţ cu pierce în limbă.
Dani m-a complimentat şi mi-a dat o melodie să-mi vindece migrena.
Proprietarul cărţii care îmi bântuie nopţile de-o lună a lipsit azi dând senzaţia că ştia că nu-s gata să returnez cartea.
Angela a publicat Suflet prieten. Şi eu i l-am citat de vreo două ori. Nu mă satur de vorbele ei. Azi ţi le dedic ţie.

Viata e mai frumoasa cand ai langa tine un suflet prieten. Iti amintesti?
Tu ai stiut sa-mi asculti tristetea. Ai venit fara sa te astept. Mi-ai intrat in suflet fara sa bati la usa pentru ca era deschis.
M-ai cunoscut si m-ai inteles. Deja, e foarte mult. Acum esti ca un drog.
O zi fara ochii tai e ca o zi fara cafeaua mea de dimineata, adica fara ceva esential.Poate ca ar trebui sa le spunem celor dragi, atunci cand e cazul,
cat de mult ii iubim.