Mmmm…

Vine primăvara, se-ntorc păsările călătoare şi migrenele.
Schimb de cărţi zgomotos. Scaune mici şi incomode. Cornelia senină şi inteligentă.
Ciocolată caldă care nu curge. Gesturi mici şi intense.
Cineva a zis azi citindu-mă că-s cam “tristuta”. M-a întristat. Cip face bine.
Momentul obrazului a fost fantastic. Şi n-ar fi fost la fel de intens dacă am fi adoptat salutul ud şi familiar cum e pupatul ambilor obraji. Obrazul tău lipit de-al meu. Sweet!
Un băiat finuţ cu pierce în limbă m-a făcut să realizez că nu am sărutat niciodată un băiat finuţ cu pierce în limbă. Cine ştia cum e nu era în poziţia de a fi întrebată. Liz e diplomată. (Not!) Am mănuşi negre şi interesante, trashy. De la băiat finuţ cu pierce în limbă.
Dani m-a complimentat şi mi-a dat o melodie să-mi vindece migrena.
Proprietarul cărţii care îmi bântuie nopţile de-o lună a lipsit azi dând senzaţia că ştia că nu-s gata să returnez cartea.
Angela a publicat Suflet prieten. Şi eu i l-am citat de vreo două ori. Nu mă satur de vorbele ei. Azi ţi le dedic ţie.

Viata e mai frumoasa cand ai langa tine un suflet prieten. Iti amintesti?
Tu ai stiut sa-mi asculti tristetea. Ai venit fara sa te astept. Mi-ai intrat in suflet fara sa bati la usa pentru ca era deschis.
M-ai cunoscut si m-ai inteles. Deja, e foarte mult. Acum esti ca un drog.
O zi fara ochii tai e ca o zi fara cafeaua mea de dimineata, adica fara ceva esential.Poate ca ar trebui sa le spunem celor dragi, atunci cand e cazul,
cat de mult ii iubim.

4 comments on “Mmmm…

  1. dani says:

    Să-ți fie de bine.
    A trecut migrena?

  2. Liz says:

    Hmmm… a revenit spre seara…

  3. Angela Ribus says:

    Ca o paranteza, persoana careia i-am dedicat acest cub nu mai e de mult la categoria prieteni iar intre timp, de cand cu bebe, a trebuit sa ma las si de cafea… Dar un suflet-prieten oricand se va gasi iar alaptatul nu va tine toata viata. Obrazul meu lipit de al tau, ca sa treaca migrena :)

  4. Liz says:

    Angela!!! Ştii, când am ‘tipărit’ noi cuburile şi ţi le-am adus, suflet prieten l-am dedicat lui Marius. Şi încă simt că-l merita. Era cel mai bun prieten al meu atunci. Acum realizez că au trecut ani de-atunci… şi nici măcar nu şiu dacă e bine. Mă bucur că întâlnesc oameni care la un moment dat să merite cubul ăsta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × one =