Nepublicare publicată sau publicare nepublicată

Cafea la ibric.
 
 Miroase a cafea fierbinte. E linişte. Se-aude pompa de bule de aer de la acvariu şi un peruş ce ronţăie seminţe. Am un sentiment că nu mă recunosc. Un sentiment bun că acela pe care îl ai când cunoşti un străin plăcut. Sunt rezervată şi mă analizez. Eu pe mine. Sorb cafeaua elegant. Mă simt privită. De către mine. Îmi trec mâna prin păr de câteva ori.  Mă întreb cine sunt. Mă sperie gândul că nu am un răspuns clar.  Zâmbesc şi mă eschivez. Mai sorb o gură de cafea clipind des. Conversaţie fără sens şi importanţă. Bateriile de la cameră sunt descărcate. Şi orhideea trebuie udată. Le fac. După cafea.

Grotă
 
 Nu-mi recunosc casa şi nu mi-e bine. Îmi caut zilnic puterea de organizare. Nu mi-o găsesc. Lenevesc în disconfort. Fac schiţe şi desene pentru ‘the reading corner’. Le abandonez aproape imediat. Caut repere de care să mă agăţ. Caut o hartă să ies din haos. Singura disponibilă m-ar duce departe tare. Cu singur reper respiraţia ta. Sfârşitul acesta de săptămână rup hărţile, închid telefoanele şi reorganizez grota. De săptămâna viitoare o să închid iar ochii şi-o să hoinăresc dement spre unde se simte parfumul tău.  

Explicaţia ta
 
 Am plâns de mai multe ori decât tine. Deci ştiu să plâng mai bine ca tine. Clar din experienţă. Sau din experienţă ar trebui să ştiu să îmi abţin lacrimile ? Să ştiu să plâng înseamnă să fac în aşa fel încât lacrimile să îmi curgă graţios pe obraji în timp ce tu îţi intersectezi buricele degetelor cu traiectoria lor sau să ştii să plângi înseamnă să te laşi purtat de orice senzaţie rea/bună până la maximul ei când reacţia udă şi sărată a ochilor o demonstrează spontan? Sunt multe persoane care m-au văzut plângând. Sunt extrem de puţine persoane care m-au făcut să plâng. 
 Sunt doar o femeie tâmpita care plâng de fiecare dată după ce pleci tu şi o singură dată înainte.

Goală
 
 Speranţa de putere s-a stins cu ultima gură de cafea caldă. Epuizare. Dorinţa de a mă ascunde. Un coş plin cu hârtii mototolite şi o revistă căzută pe jos. Un mănunchi de chei ruginite. Un post-it. Un telefon pe silent. Capacul de pix, clama de păr şi cutterul. Eu.

This entry was posted in Coffee.

5 comments on “Nepublicare publicată sau publicare nepublicată

  1. Monkey-Claudiu says:

    ultimele doua cuvinte au sunat aiurea… dar foarte frumos structurat.

  2. Liz says:

    Poate asta era toata ideea, aiurea! Multumesc, Claudiu…

  3. ramses says:

    … cam singura… ultima parte e desolanta… as vrea sa glumesc… dar nici eu nu sunt tocmai optimist azi…

  4. Liz says:

    oameni buni, ce aveti… nu vroiam sa sune dezolant… cutterul mic de plastic era cazut, langa mine era clama de par… stare un pic lesinata… nu chiar dezolanta… oooof…. ramses, cheer up… te rog!

  5. Anonymous says:

    invatat o multime

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two × four =