Spune-mi ce vrei s-auzi? Ce vrei tu să zici…

Dacă am spune tot, oricând cui trebuie. Frânturi de gânduri, ce-am visat sau ce mi-au auzit urechile.

Mi-e ciudă că se bat cu pumnii în piept că-ţi poartă pasiuni nemuritoare. Mă chinui să le-nvat pe toate cum să te iubească.

La ora 22, într-un birou plin şi în plină activitate, când simţeam că nu se mai termină treabă şi stresul, după o zi întreagă de adunat frustrări m-ai liniştit jucându-te neprevăzut, dorit şi blând în părul meu.

Tremur necontrolat cu gândul că ştiu cum îţi arată ochii în lacrimi. Şi mai ales o dată din cauza mea. Nu vrei să ştii cât m-am urât.

Pentru că până acum nimeni nu mi-a mai atins buricele degetelor cu buzele, cu dinţii şi cu limba.

Taxiuri ce frânează brusc, felii din cea mai bună pizza, olive juice you too şi-un ecuson cu numele meu pe el.