Pantaloni de camuflaj şi-un tricou alb


Am să amestec un om cu o carte. Un om inteligent şi captivant nu întâmplător cu o carte de maxime sau proză ultrascurtă cum o intitulează autorul. Tu pe de o parte şi Chef pe Titanic de Vasile Ghica pe de altă parte. De ce? Pentru că v-am descoperit în cam acelaşi timp, pentru că ieri ai răsfoit şi tu cartea şi ai citit zâmbind din maxime, pentru că e o carte de 500 de pagini pline de înţelesuri deci ţi se potriveşte.
Eu Sunt o rătăcită! Dar tu, cititorule, pe cine cauţi? Îmi cam vine să te întreb deşi îţi exersezi priviri bizare asupra mea. Şi totuşi despre tine deocamdată nu pot să spun decât: Îl cunosc.I-am răsfoit mintea într-o seară.
Ore întregi ne-am proclamat principii pe rând, fiecare foarte sigur pe scara proprie de valori alcătuită că apoi să ne aplaudăm în gând sau la propriu concluzionari categorice. Ironic, evident, am să spun că sună bine ideea conform căreia Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Şi-o spun doar pentru că la tine acest apetit este exagerat. Şi e cel care te face cine eşti.
Toată dupamiaza am alergat prin propria noastră definiţie conştienţi că ne străduim să nu încăpem în nici o definiţie! Misterele nerezolvate ne fac să provocăm polemici. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic.
Şi ideile “exhaustive” (Care epuizează un subiect; complet, în întregime- Din fr. exhaustif.Sursă : DEX’98… iată că ne-am înşelat). O polemică îi edifica, de regulă, pe câţiva şi îi derutează pe ceilalţi. Te-ai mirat că nimeni nu părea derutat. Te simţeai dând probe. Ai zâmbit frumos, azi, când ţi-am întrerupt un nu cu-o acuzaţie că-ncepi altă polemica doar pentru că polemicile nu vizează neapărat adevărul, ci compromiterea adversarului. E normal să fie previzibilă întoarcerea ta. Ai găsit mistere şi enigme de rezolvat. Asta căutai. Fără puţin mister, frumuseţea este o eroare. E normal să fie aplaudată întoarcerea ta. Eşti plăcut. De noi. Pentru că putem să vorbim de muzică şi cărţi citite. Prin cărţile altora, descoperim în noi teritorii nebănuite şi ne place să ne lăudăm cu unele. Dar nu cu toate. Ne place când ideile noastre rezonează în altcineva. Chiar dacă asta descoperă lucruri noi ţie despre tine. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufleteşti. Vorbim despre egoism, schimbări şi bani, despre a fi şi a avea. Două vorbe? Nu, două lumi. Şi mai ales pentru că vorbeşti despre tine. Îţi meriţi “adorabilul” refuzat.

Cu dedicaţie din carte:
Omul contemporan a transformat absurdul existenţial într-o sublimă disperare cosmică.

Eu sunt la puterea tu, iar el nu poate fi decât radical din noi.

În natură, egoismul poartă numele de selecţie naturală.

Unii se transformă, alţii doar se deghizează.

7 comments on “Pantaloni de camuflaj şi-un tricou alb

  1. Anonymous says:

    Fata de altii nu face eforturi sa intre intre noi, cert e ca l-am acceptat rapid fie ca isi doreste, fie ca nu. E repezit, misterios, complicat dar destul cu epitetele.E printre putinii ce nu ma fac sa urasc rasa masculina. E…:)

  2. Liz says:

    Anonim, de ce anonim??

  3. 5zambete says:

    eu sunt la puterea EL <3

  4. raluca says:

    Liz, daca nu intrai pe blogul meu, nu deschideam linkul blogului tau… nu am mai avut timp in ultima periaoada de blogging si imi pare rau, anyway, voiam doar sa iti zic ca scrii excepional! sincer, ador ce scrii si cum scrii!

  5. ILANA says:

    stiu ca n-are legaturacu ce ai scris aici, dar as bea o cafea acum :D

  6. Liz says:

    5z, si mie mi-a placut mult maxima.. toate sunt din carte… nu-s cuvintele mele…
    raluca, nici eu nu mai aveam linkul tau dar iata ca a avut cine sa mi-l dea pana la urma… multumesc… eu ador bijuurile tale… alea cu pisici sunt mortale… si-am sa vreau!!!

  7. Liz says:

    Ilana, hai sa bem o cafea… hmmm… tie ti s-ar potrivi o terasa parisiana… sau nu… vieneza… da, te insotesc la o cafea mare si calda pe fotolii joase si comode la o terasa vieneza, pe una din stradutele alea pietruite si umbrite… sa zambim, barfim si relaxam… si cand ne saturam sa asteptam dupamiaza cu cate o carte in mana care sa ne-aminteasca de pasiuni traite si simtite de noi…
    Ia loc, Ilana… ia o cafea…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

five × 2 =