Playing it safe is dangerous

Numai noi putem pleca la drum lung pe prima ninsoare din an, traversa țara pe ninsoare viscolită pentru a ne pupa părinții, umple portbagajul cu borcane de murături, gogoșari și castraveți, pungi de nuci, cârnați și sticle de țuică și vin de la Galați și-apoi pleca repede înapoi la Cluj ca să nu ne blocheze nămeții acolo.
Am prins o zi întreagă în Galați mult prea scurtă pentru tot ce voiam să fac, pentru toți pe care voiam să-i îmbrățișez, pentru toate locurile pe care voiam să le vizitez. Așa-i când totul e pe fugă. Rămâne pentru la primăvară.
Pentru că din ultimele trei zile, două am fost pe drum am mai multe să-mi amintesc din călătorie decât de la destinație.
Călătoria a însemnat prima zăpadă simțită, tăvălită și gustată de Maya (ditai labradorul), colac secuiesc fierbinte mâncat să sărbătorim trecerea Oituzului cu bine, copaci prea grei de la gheață și zăpadă căzuți în mijlocul drumului prin Sf. Gheorghe, motiv de sunat la 112, căței zgribuliți prin parcări hrăniți din sacul de boabe din portbagaj, goană după o cafea adevărată, chioșcurile de suveniruri de pe marginea drumului, afișele electorale cu Geoană (!??), Sighișoara pe ploaie torențială, turme de oi, scaune pline de păr de câine, Autostrada Transivaniei în ceață, “exit roundabout” și “slide left” și bucuria ajungerii la destinație.

Singura zi la Galați a însemnat îngrozit Veta (cea mai pisică pisică), părinți strânși în brațe, cadouri, schimb de sacoșe, lipit spatele de sobă, pupat nepot frumos, pupat Ina, strâns în brațe soră, încercat să întru în mall să strâng în brațe prietene care erau la târg dar împiedicată de oamenii de pază (!!), făcut cu mâna prin geam Inei, fugit repede înapoi acasă să fac bagaje, făcut bagaje, încercat să înghesui bagaje în mașină, promis că mă întorc în primăvară, asigurări că o să conducem cu grijă, “stai că am uitat să-ți mai dau ceva”, “lasă că oricum nu mai e loc”, “nu ți-am dat cadoul!”, “mi-l dai data viitoare!” și pornit iar la drum.


Am ajuns acasă la pisicile mele, cafeaua mea, comenzi de făcut, colete de trimis, un vis cu sărbători fericite și so much internet to do.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × 2 =