Someone asks why you are so quiet, and you can’t think of a response

 Vara trecută parcă… Mă fascina o femeie. O femeie frumoasă. Eu munceam într-un birou de sticlă şi o vedeam aproape zilnic trecând prin faţa geamurilor mari.  La un târg în aceeaşi vară, parcă, a trecut prin faţa standului meu… Atunci ţi-am arătat-o… şi-am jucat noi o mică şaradă în care am urmărit-o trecând pe la toate standurile şi-apoi i-am ieşit în cale la ieşirea din clubul unde se ţinea târgul. Cât să o mai privim o dată. Nimic mai mult.  
 Timp de un an s-a ivit în discuţii lejere cu vechi cunoştinţe, un nume, o aluzie…  
 N-am întrebat niciodată mai mult decât ce mi s-a spus din proprie iniţiativă.  
 Azinoapte încercam să mă concentrez la un joc copilăresc şi din când în când profund în timp ce ea stătea mică, serioasă, picior peste picior, pe un colţ de canapea, în casa mea. E destul de greu să-ţi convingi privirea să treacă dincolo de ea. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că privirea ţi se îngroapă confortabil în imaginea lor. Sunt oameni pe care îi priveşti şi simţi că vezi dincolo de ei. În momentul în care privirea o atinge se pierde bizar. Ai senzaţia că nu ţi-o mai recuperezi. Şi când ţi-o recuperezi nu ştii ce ai privit, ce ai încercat să priveşti sau dacă mai ai curaj să priveşti încă o dată. 
 …she was wearing black and hearts… poate pentru că îi stă bine, poate pentru că era într-un moment în care poţi negru… un fel de spades and hearts… 
 Pentru mine toată noaptea trecută a fost mindfreeze. Pentru că poate să stea elegantă şi tăcută pe o margine de canapea roşie sau ghemuită cu picioarele sub ea mâncând cuburi mici de pepene galben sau se poate întinde cald pe covorul pufos să alinte pisica fără să îţi dea nimic. Fără să rămâi cu nimic. Oricâte mişcări i-ai analiza, simţi şi ştii că n-ai primit nimic din ea. Nu dă.  
  
 Noapte în fum şi aburi de-alcool. Amar sau dulce. Amintiri dureroase. Am adormit plângând în braţele tale. Îmi şopteai ceva la ureche dar nu te-am auzit. Mi-am amintit mai devreme în noapte când te-ai apropiat de mine şi mi-ai şoptit: Săruta-mă, am încă urme de ruj…  
  
 M-am trezit acum, o dupamiaza mută şi mi-am mângâiat tricoul vechi de pe mine… Trebuie să mă recuperez… Irish Coffee are un efect devastator asupra mea… 

6 comments on “Someone asks why you are so quiet, and you can’t think of a response

  1. Torden says:

    Ai avut o noapte frumoasa, se pare .
    Magic :)

  2. Iulia Kelt says:

    :)………………….

  3. Torden says:

    … oh, yes, I do :)…

  4. Camelia Bucur says:

    Cata atentie la detalii:)

  5. Liz says:

    N-as spune atentie la detalii…. sunt doar senzatii ce pot fi gresite… doar ce se vede la suprafata fara analiza… ce am simtit eu din prima… doar "prima impresie" care poate fi gresita cum spune cineva :P
    Detalii sunt alea pe care nu le observa nimeni din prima ci doar dupa analiza dedicata si atentie maxima… eu am descris doar senzatii si-o stare faina data de o persoana :)Habar n-am ce culoare au ochii, nici parul n-as putea spune cu precizie de la semiintuneric… habar n-am cate inele purta sau daca purta vreun inel…nu stiu daca si-a lins degetele dupa ce a mancat sau si le-a scuturat incomod… astea-s detalii… in postare sunt senzatii date de prezenta neurmarita ci doar constientizata fara sa privesti neaparat direct…

  6. Dana says:

    nimeni nu poate da ce da o femeie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

16 − 15 =