A mai trecut o zi plină de-activităţi, momente frumoase şi veselie. Acum mă pot retrage în bârlog. Sau grotă, cum îmi numesc ‘vastul’ apartament. Concursul Rockfree nu a fost un succes cum se aşteptau organizatorii. Au fost cei înscrişi care nu şi-au făcut apariţia (!) şi au mai fost alţii înscrişi care au reuşit să-şi prezinte animalele de companie la un alt concurs, să vadă o piesă de teatru şi să ajungă şi la Rockfree la timp. Şi organizatorii prezenţi şi zâmbitori, cântând cu tastatura în mână în loc de chitară, pregătindu-se pentru o bătaie cruntă la cs după un meci tensionat şi aplaudat şi organizând şi jurizand şi Junior Knowledge. Şi eu. Care m-am pierdut pe holurile liceului căutând amfiteatrul şi strângând în mână biletul meu cu ‘admit one’. O piesă bună la care am aplaudat în picioare. Apoi m-am pierdut mângâind pisici pufoase în sala mare, unele mândre de atenţie altele speriate şi cu fundă roşie la gât. Şi după strigăte disperate “Liiiiiiz!!” ce-au răsunat cu ecou, am reuşit să găsesc sala în care se ţinea Rockfree. Eram o mână de oameni. Şi-am cântat melodiile ce ştiam că ne plac, am râs şi am glumit nebuni şi-am împărţit premiile prieteneşte între noi.
 Mă liniştesc şi respir. Aştept o veste bună de la IT Idea. Şi-atât. Mă odihnesc lenevind târziu în pat sau urmărind sezonul 5 din House prin aburi de cafea cu lapte.