De ce secrete? Pentru că astea se vând cel mai bine. Într-un sertar deoparte le-am pus pe cele furate iar pe cele împlinite le arunc într-un tomberon metalic cu capac rotund. Ca în desenele animate. Odată împlinite nu le mai foloseşte/cere nimeni. Am avut o idee să deschid o secţie de împrumut cu ele. Altcineva în căutare de acelaşi vis să-l împrumute oficial. Ar fi fost un eşec pentru că visele altora împlinite, deşi dorite cu ardoare de alţii mai puţin norocoşi nu sunt recunoscute cu glas tare şi trec astfel negreşit la visele secrete. Nu-i complicat, pe bune…uite, categoria sf ar face bani buni exploatată cum trebuie. Visele alea irealizabile, ştii, alea cu “visul meu e să-mi crească aripi şi să zbor”. Şi sunt fanatici care-şi caută visul potrivit şi irealizabil. Erorile în matrice sunt alea când un vis, secret, furat sau împrumutat se îndeplineşte altcuiva care nici nu l-a avut/cumpărat/vrut. Sistemul ne spune că oficial alea nici nu se numesc vise. Shh… tot vise sunt dar o eroare a greşit proprietarul. 
 Da, afacerea e în floare cu cele secrete. Nimeni nu ştie dar şi cele pe care cineva şi le confecţionează din frânturi de idei şi imagini pe loc tot pe mine mă remunerează. Blink. Ah. Tac. Nu mai dau nici un secret. Meseria am moştenit-o şi da, are puţină magie în ea. Dar şi responsabilitate. Sunt reguli stricte şi uneori nedrepte. Ehehe… principiul meritului. Asta pentru visele împlinite. De dimineaţă am vândut patru bucăţi. Împachetate de cadou. Astea ajung în tomberon. Nimeni nu dăruieşte decât vise pe cale să se împlinească. Oricum cele mai profitabile sunt alea mari şi grele ce durează ani şi înghit muncă multă. Dar plata finală e pe măsură. În baani??! A, nu… în zâmbetele şi fericirea omului cu visul. 
 Şi eu sunt tot un om cu un vis. Secret. V-am zis că astea secrete domină.