(foto)
Ceai negru cu bucăţi de caramel, muzică psihedelica de chitară distors şi tabele de adevăr. Eu, pe fotoliul vechi de lângă tine. Sărutându-te încet, încet. Calm. Sigur. La 10 jumătate, marţi dimineaţa.
De câteva nopţi visez obsesiv un drum întunecat pe care merg hotărâtă. Cu rucsacul tău în spate. Aud insignele cum fac zgomote metalice la fiecare pas. Şi merg oarecum fericită dar cu o singură grijă. Să nu mi se rupă tenişii şi să n-am cu ce să mă încalţ să îmi continui drumul. E de la luna plină venit visul, sunt convinsă. E prea bizar.
Dă-te mai încolo…
My wrists are warm… Această minunată geantă ia drumul Clujului. Iar aici am scris despre oraşul meu.
Joi, toată ziua e Broadcast Yourself ediţia a III-a, la CNVA. Duc insigne, steguleţe şi tags de la Lizknot. Duc premii de la Adobe Photoshop User Group România.
Drept încheiere am să anunţ că broşa plină de cafea şi sfoară e a Dinei.
DEPECHE MODE
Asculta mai multe audio diverse 
Jub Jub!
Nu-i așa că Lizuca o pune într-un plic și în dă drumul la poșta obișnuită, s-o primesc aici la poartă? Eu nu o să ajung în Galați foarte mult timp de-acum încolo și chiar mi-aș dori să o plimb prin toamnă. De ziua mea, dexemplu, într-un Brașov înfofolit. Visez și eu.