The oldest therapy: a home full of cats

When you’re safe at home you wish you were having an adventure; when you’re having an adventure you wish you were safe at home.

Călătoresc mult și-mi place. Am învățat chiar să călătoresc advanced level. Pentru mine e o realizare foarte mare deoarece nu mă orientez în spațiu deloc, mă pierd în gara de nord de fiecare dată, mă pierd în coridoare subterane de metrou, mă pierd în gara din Iași și la o intersecție de străzi, bulevarde, tuneluri, coridoare, întotdeauna o iau în direcția greșită decât cea care trebuie și întotdeauna cu speranța că am luat decizia corectă. E frustrant pentru cineva care chiar știe unde vrea să ajungă. O simt aproape ca un handicap fizic, lipsa orientării. Mă pierd în orice bazar cu standuri și în orașe cu străduțe mici și pietruite. Dar acolo nu pare așa grav ca atunci când trebuie să schimbi un tren sau să ajungi la o adresă anume. Dar nu-mi alterează cu nimic plăcerea călătoritului. Îmi plac cafelele băute în gări, cititul cărților în tren, zgomotul șinelor, lumina din compartimente, restaurantele imense de pe autostrăzi, destinațiile vizitate, zâmbetul uimit ce mă trădează că-s turist și senzația unui oraș străin. Îmi plac și locurile care mă adoptă imediat, în care mă simt ca acasă și învăț trasee, cumpăr bilete de transport în comun, îmi fac abonamente pe o linie, învăț magazinele cu prețuri mici sau cele non stop, analizez oamenii și locurile și îmi imaginez cum ar fi să trăiesc efectiv acolo.

***
De data asta, cu trenul, am terminat pentru a doua oară Henry&June și de la ultima pagină am trecut la prima și mi-am continuat lectura. Trebuie să recitesc Foc. O dată nu-i deajuns. Prima oară am citit-o primită cu recomandare la un schimb de cărți. De-atunci obsesia pentru Anais Nin. Nu am Foc și o caut. Am dat numai de stocuri epuizate. (Tip me if you find it!). Am început Tropicul Cancerului și înaintez destul de greu. Dar cu aceeași plăcere. E o altfel de senzație când citești o carte despre lucruri și sentimente trăite în realitate, după întâmplări reale cum se spune. Și-mi place prea mult Anais la 30 ani că să mă pot desprinde de cărțile lor.

***
M-am întors obosită dar și odihnită, cu amintiri frumoase tare dar și cu gust amar, cu prietenii mei cei mai buni îmbrățișați strâns dar și cu oameni întâlniți ce mai bine nu-i întâlneam.

Într-o piațetă mică și frumoasă în care se afla o terasă dezafectată și strânsă pentru iarnă cu scaunele întoarse am încercat să facem o poză cu timer click să apărem toți în ea dar și pentru fun-ul celui care apasă pe buton și-apoi aleargă să între în cadru. Și ne-a văzut un domn fain ce imediat și-a lăsat aparatul său mare și frumos atârnat de gât și ne-a făcut semn să rămânem acolo în timp ce ne făcea poză cu aparatul meu de 4MP legat cu elastice de bani (dar care a văzut aproape tot globul pământesc și știe povești ce poate obiectivul ăluia nu știe și nu a văzut). Astfel avem o poză blur și strâmbă de cum stătea aparatul pe piciorul scaunului în balans, și-o poză încadrată bine făcută de un străin frumos și serviabil.

La târgul de pe pietonală m-am îndrăgostit de cutii de lemn, genți mari de fetru și niște bobițe ca măslinele ce s-au dovedit a fi flori uscate de ceai ce puse în apă fierbinte se deschideau precum un nufăr și se vedeau fantastic de frumos în căni transparente.

De la tine am plecat cu o cană turcoaz pictată de mână, unghii verzi, un dragon cu ochii roșii și aripile desfăcute, mănuși croșetate, ciocolată, portocale, frișcă și mirosul Cherry Blossom al gelului tău de duș. La mulți ani! Mâine e iarăși ziua ta, femeie frumoasă.

De la tine am plecat cu o lumânare parfumată și-o îngrijorare.
***
Sunt acasă. Mi-e bine. Încep să organizez un sfârșit de an cum nu s-a mai pomenit. Ca și senzație. Ca și plan de distracție aștept propuneri. Până atunci stau ascunsă în pilote călduroase, lângă pisici torcaitoare și-aștept zăpada. Back in my comfort zone. But not for long.
To the degree we’re not living our dreams, our comfort zone has more control of us than we have over ourselves.

Încerc să-mi învăț casa ce trebuie să facă dacă întâlnește o tornadă de Kansas. Sau măcar trucul casei din Up.

One comment on “The oldest therapy: a home full of cats

  1. October Cat says:

    Trucul din Up e frumos de trist :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 − four =